127 de ani de tehnologie romaneasca: Turnul Eiffel

Publicat de Cosmin Meca, 31 martie 2016, 09:47

Mitic şi îndrăzneţ, admirat sau criticat, Turnul Eiffel, ridicat cu ocazia Expoziţiei Universale de la Paris şi inaugurat la 31 martie 1889, a fost realizat după o tehnologie descoperită de Gustave Eiffel în România. Trebuia demolat, dar a fost salvat de era comunicaţiilor şi de cei peste 250 de milioane de vizitatori. Este simbolul Parisului şi important actor economic, turistic şi în mediul digital.

Pe malul stâng al Senei, între Champ-de-Mars şi Grădinile Trocadéro, Turnul Eiffel domină Parisul de 125 de ani şi este şi astăzi cea mai înaltă construcţie din oraş. Atrage, inspiră şi fascinează. Turnul este vizitat de 7 milioane de persoane în fiecare an, este model şi sursă de inspiraţie pentru artişti, scenă pentru producţii cinematografice, evenimente sau ceremonii, are site-uri în internet cu informaţii în timp real, aplicaţii dedicate pentru mobil şi milioane de fani în reţelele de socializare.

Trebuia să fie marea atracţie a Expoziţiei Universale de la Paris din 1889 care celebra centenarul Revoluţiei franceze. A fost construit în 2 ani, 2 luni şi 5 zile şi a fost o veritabilă performanţă tehnică şi arhitecturală, o utopie, au spus unii, alţii l-au văzut ca pe un trimf al geniului francez şi reper al erei industriale. Urma să fie  demolat după douăzeci de ani de la instalarea sa, dar, pentru că a cunoscut imediat succesul, Parisul l-a păstrat şi astăzi este cel mai vizitat monument din lume.

Turnul, împreună cu antena sa de 24 de metri, are acum 325 de metri înălţime, trei etaje accesibile publicului şi nouă lifturi de mare capacitate.

Dacă se urcă pe scări, de îndată încă de la primele trepte se deschide priveliştea asupra Parisului, cu splendide clădiri, monumente şi bulevarde şi se pot observa şi detaliile de constructie ale giganticei structuri metalice.

La primul etaj, la 57 de metri înălţime, se poate urca pe scări sau cu liftul. Aici sunt Sala Gustave Eiffel folosită pentru recepţii şi evenimente speciale, un restaurant, un magazin de suveniruri şi un observator computerizat al mişcării turnului şi o expoziţie de fotografii şi tipărituri de tot felul care spun istoria Turnului Eiffel şi explică tehnologia folosită pentru construcţia sa. Într-o galerie de la acest nivel, la decizia lui Gustave Eiffel, au fost înscrise în semn de omagiu pentru contribuţia adusă ştiinţei numele a 72 de savanţi francezi.

Şi la al doilea nivel vizitabil de la 115 metri se poate ajunge cu liftul sau pe scări, dacă eşti suficient de rezistent ca să poţi urca cele 704 trepte. Pe platforma circulară sunt magazine şi o mare atracţie turistică, restaurantul Jules Verne, specializat în gastronomie franceză.

La ultimul nivel vizitabil, platforma de la 276 de metri înalţime, se ajunge doar cu liftul, dar de aici panorama Parisului este inegalabilă şi pot fi văzute şi împrejurimile oraşului până la o depărtare de aproape 60 de km.

Pe ultima platformă este şi biroul lui Gustave Eiffel cu modele de ceară ale creatorului turnului şi ale fiicei sale, Clair, alături de faimosul inventator american Thomas Edison, care a vizitat turnul imediat dupa inaugurare.

Epopeea Turnului Eiffel

Turnul Eiffel a fost construit în urma unui concurs de arhitectură lansat cu prilejul Expoziţiei Universale din 1889. Se dorea ridicarea, pe locul numit Champ-de-Mars, a unei construcţii care să servească drept arc de intrare la târgul mondial. S-au înscris 107 proiecte şi a fost desemnat câştigător cel prezentat de antreprenorul Gustave Eiffel, inginerii Maurice Koechlin şi Emile Nouguier şi de arhitectul Stephen Sauvestre. În 1887 au început lucrările la fundaţie.

Inginerul Eiffel folosea o tehnică similară celei aplicate la construirea podului peste râul Douro din Portugalia, a viaductului Garabit construit la 122 metri deasupra unui torent în regiunea franceză Cantal, la structura internă a Statuii Libertăţii de la New York sau a Observatorului de la Nisa.

Tehnologia de construcţie însă nu îi aparţinea. Era invenţia inginerului român Gheorghe Pănculescu care, după ce a absolvit cursurile Politehnicii din Zürich, ajunsese să lucreze la compania Eiffel, la recomandarea marelui scriitor Vasile Alecsandri.

În 1878, Pănculescu revenise în România pentru a construi calea ferată Bucureşti-Predeal şi inventase în acea perioadă un sistem de îmbinare a traverselor de cale ferată. Lucrarea trebuia realizată în cinci ani, dar prin metoda de montare a şinei pe traverse în afara spaţiului căii ferate, Pănculescu reuşise să termine tronsonul într-un singur an. Impresionat de geniul inginerului român, Gustave Eiffel a venit special la Vălenii de Munte pentru a-l întâlni pe Pănculescu şi pentru a vedea noua tehnologie.

Aici, Gustave Eiffel i-a vorbit gazdei despre proiectul său, înălţarea unui turn ieşit din comun, la Paris, pentru Expoziţia universală din 1889. Împreună au discutat despre adaptarea tehnicii inventate de Pănculescu la construcţia turnului, folosind subansamble metalice confecţionate la sol şi asamblate după aceea pe măsură ce se înălţa lucrarea.

Într-un studiu datat 1887, Alexandre Gustave Eiffel precizează că turnul care îi poartă numele nu s-ar fi putut construi dacă nu ar fi aflat de tehnica inovatoare folosită de inginerul român Gheorghe Pănculescu la construcţia tronsonului de cale ferată Bucureşti-Predeal. Din păcate, numele românului este mult mai cunoscut în Franţa decât în ţara unde s-a născut.

Lucrările au început în 26 ianuarie 1887 şi, după doar trei săptămâni, a izbucnit o polemică virulentă. Academia de Arte Frumoase, scriitorul Guy de Maupassant sau compozitorul Charles Gounod îşi arătau indignarea scriind în ziarul Le Temps: „Parisul se va asocia multă vreme cu mercantilele imaginaţii ale unui constructor de maşini pentru a se urâţi ireparabil şi a se dezonora” cu acest „inutil şi monstruos turn Eiffel”.

A fost o lucrare titanică. Toate elementele au fost fabricate la uzina din Levallois-Perret, lângă Paris, unde îşi avea sediul întreprinderea Eiffel. 50 de ingineri şi proiectanţi, mii de schiţe şi desene, 180 de muncitori care au fabricat în atelier peste 18 mii de piese diferite şi alţi 130 care lucrau pe şantier.

Unele piese de metal au fost comandate de Gustave Eiffel la Uzina de la Reşiţa. În epocă, oraşul se afla în Imperiul Austro-Ungar, şi pe eclisele turnului Eiffel mai figurează şi astăzi inscriptionat numele oraşului unde au fost fabricate.

Ridicarea celor patru piloni şi instalarea grinzii orizontale de la primul etaj, la 57 de metri deasupra solului, au fost cele mai dificile momente. Construcţia a durat 26 de luni şi, luând în considerare standardele de siguranţă ale momentului, este remarcabil că a murit un singur muncitor, în timpul instalării lifturilor. Enorma structură de metal de 10 mii de tone avea iniţial 312 metri înălţime.

Epopeea celor 250 de constructori a cunoscut momentul de glorie la 31 martie 1889, la ora 13.30, când Gustave Eiffel, după ce a urcat cele 1.710 trepte care duceau la cel de-al treilea etaj, a desfăşurat drapelul francez care a fost salutat de 21 de salve de tun. Pe 31 martie 1889, la încheierea construcţiei care avea să-i aducă celebritatea, Gustave Eiffel a fost decorat cu Legiunea de Onoare, în cadrul unei ceremonii desfăşurată chiar pe îngusta platformă din vârful turnului.

Expoziţia

Dacă Academia nu fusese convinsă, publicul a răspuns pozitiv şi a fost prezent la marea inaugurare şi, după cinci săptămâni, la 6 mai 1889, Turnul Eiffel a fost deschis pentru public.

Din 15 mai 1889, ziarul parizian Le Figaro şi-a instalat la nivelul 2 o tipografie, iar cei care urcau primeau pe lângă ediţia zilei şi un certificat de ascensiune în turn. În acelaşi an, la 300 de metri înălţime, a fost deschis un laborator meteorologic de unde datele meteo erau trimise prin telegraf pentru a fi tipărite în ziare buletine privind starea vremii.

Succesul popular al Turnului din Paris a fost imediat: peste 32 de milioane de vizitatori în timpul Expoziţiei universale, între care şi mari personalităţi: familia regală britanică, celebra actriţă Sarah Bernhardt, fizicianul Thomas Edison şi Buffalo Bill. Charles Gounod nu a rezistat nici el şi a urcat în Turn, după ce îl criticase vehement.

Până la 6 noiembrie 1889, când s-a închis Expoziţia Universală, în fiecare zi deschiderea târgului era salutată cu o salvă de tun trasă chiar din turnul Eiffel.

Turnul Eiffel era cea mai înaltă clădire din lume, titlu care i-a aparţinut până în 1930, când a fost contruită Chrysler Building din New York, de 319 metri.

Experimente, evenimente şi escrocherii

Destinat să dureze doar 20 de ani, turnul trebuia demolat, dar, pentru că oferea beneficii în domeniul comunicaţiilor, a fost salvat. Aici s-a făcut prima transmie radio în 5 noiembrie 1898, semnalul emis din turn a ajuns la Panthéon, la 4 km distanţă, iar în 1903 a devenit post radio militar.

La începutul secolului XX a fost înconjurat de un balon cu aer cald, a fost locul unui concurs de alergare pe scări, în 1909 a fost survolat de un avion, a fost revopsit, în 1912 un austriac şi-a pierdut viaţa sărind din turn cu o îmbrăcăminte-paraşută, iar în 1915 datorită interceptătilor radiotelegrafice făcute din turn, celebra spioană Matta Hari a fost prinsă. În timpul Primului Război mondial a fost închis. În 1921 s-a făcut din turn prima emisiune radio live şi, în acelaşi an, a fost vizitat de Hiro Hito, viitorul împărat al Japoniei.

Turnul Eiffel şi cinematograful se născuseră în acelaşi timp şi, deşi silueta sa apăruse încă din 1897 în filmele fraţilor Lumiere, în turn s-au făcut filmări pentru prima dată în 1923. Celebrul regizor francez Renee Clair a filmat aici „Parisul care doarme”, care avea să devină o capodoperă a filmului mut.

În 1925, celebrul escroc internaţional Victor Lustig a încercat chiar să vândă Turnul Eiffel unor naivi negustori de fier vechi, convingându-i cu documente false că turnul era pe cale să fie demolat. Aceştia au plătit turnul cu „bani gheaţă”, dar când s-au prezentat să-l demonteze, au constatat că autorităţile se opun. Escrocul a încercat să-l vândă şi altor clienţi, dar poliţia a pus mâna pe el.

În 1925, de aici s-a făcut prima emisie a radioului public şi apoi primele experimente pentru emisie de televiziune, iar în 1935 s-a instalat un studio de televiziune şi, un an mai târziu, în vârful turnului a fost montată o antenă.

În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, lifturile hidraulice au fost dezafectate pentru a-l face inutilizabil trupelor de ocupaţie. Soldatii germani n-au putut urca pâna în vârf să monteze acolo steagul german, l-au arborat totuşi la mijlocul turnului, dar, din cauza dimensiunilor, a fost repede sfâşiat de vânt. În august 1944, când aliaţii se apropiau de Paris, Hitler a dispus ca turnul sa fie distrus şi dat la fier vechi. Generalul von Choltitz, care primise ordinul, nu l-a excutat şi turnul a scăpat, pentru că generalul avea respect pentru artă.

În 1947, cifra vizitatorilor Turnului Eiffel trece pentru prima dată de 1 milion

Din 1964, Turnul Eiffel este înscris de statul francez pe lista monumentelor istorice şi numărul vizitatorilor trece de 2 milioane în fiecare an, iar 10 ani mai târziu trece de 3 milioane.

Începând din anii 1980, a fost permanent renovat, restaurat şi reamenajat pentru un public din ce în ce mai numeros, şi a fost iluminat spectaculos.

În 1989, când şi-a sărbătorit centenarul, şi în anul 2000, au fost excepţionale spectacole pirotehnice. Când Franţa a preluat preşedinţia Uniunii Europene, s-a îmbrăcat în albastru, iar când a împlinit 120 de ani de la inaugurare, a fost iluminat multicolor. Tot atunci turnul a fost primenit cu cel de-al optsprezecelea strat de vopsea a cărei formulă care combină nuanţe de bronz cu bej este păstrată secretă.

Turnul Eiffel face parte din patrimoniul mondial UNESCO din 1991.

Mai mult de 7 milioane de oameni din toată lumea îl vizitează în fiecare an şi este un adevărat turn Babel, căci aici se pot auzi toate limbile pământului.

Turnul Eiffel găzduieşte expoziţii, spectacole, primăvara şi vara sunt grădini înflorite, iarna este un patinoar, aici se lansează campanii, se fac emisiuni de radio şi tv, este scenă de filmare, loc de întâlnire, de petrecere şi poate fi vizitat de dimineaţă şi până la miezul nopţii.

În fiecare seară, Turnul Eiffel se împodobeşte feeric cu 20 de mii de lumini care îşi măresc strălucirea câte 5 minute la fiecare oră, iar farul din vârf trimite două raze luminoase vizibile de la zeci de km depărtare.

sursa: stiri.tvr.ro