32 de ani de la revolta anticomunistă de la Braşov
Publicat de Cosmin Meca, 15 noiembrie 2019, 14:00
În noaptea de 14 spre 15 noiembrie 1987, muncitorii de la întreprinderea de autocamioane Steagul Roşu ieşeau în stradă nemulţumiţi de nivelul de trai. A fost printre primele revolte pe scară largă împotriva regimului lui Nicolae Ceauşescu.
La 15 noiembrie 1987, zi în care erau programate alegerile de deputaţi din Marea Adunare Naţională, are loc, la Braşov, o amplă revoltă anticomunistă, cu participarea muncitorilor Uzinei de Autocamioane „Steagul Roşu”, cărora s-au raliat şi alţi braşoveni.
Revolta se declanşase în seara anterioară, respectiv la 14 noiembrie, când muncitorii de la Uzina de Autocamioane „Steagul Roşu” din Braşov şi-au primit salariile mult micşorate, fără a le fi oferită nicio explicaţie de către conducere, astfel că, cei care intrau în schimbul III au refuzat să înceapă lucrul. În cursul dimineţii următoare, respectiv la 15 noiembrie, celor din schimbul III li s-au alăturat colegii care urmau să intre în schimbul I.
Cei aproximativ 400 de oameni s-au adunat în faţa Palatului Administrativ, unde se afla conducerea fabricii şi apoi au pornit spre sediul comitetului judeţean al fostului Partid Comunist Român. Pe traseu li s-au alăturat şi alţi braşoveni – numărul acestora devenise de ordinul miilor. Ei au cântat „Deşteapta-te, române!” şi au scandat pentru prima data în România „Jos dictatura!” şi „Jos Ceauşescu!”, „Vrem pâine!” Refuzul autorităţilor comuniste de a dialoga cu demonstranţii a provocat luarea cu asalt a sediului Comitetului Judeţean al Partidului Comunist Român, unde oamenii descoperă alimente de negăsit în magazinele din ţară, ceea ce le sporeşte indignarea. În scurt timp, tabloul lui Ceauşescu este aruncat pe treptele clădirii şi i se dă foc, împreună cu steagul roşu al PCR.
Luate prin surprindere, autorităţile au reacţionat cu o întârziere de 3-4 ore, astfel că intervenţia celor 1.000 de miliţieni a eşuat. S-a recurs, însă, la sprijinul trupelor speciale de securitate, care au înconjurat întreaga zonă centrală, reuşind să pună situaţia sub control.
Între timp, la Întreprinderea „Steagul Roşu”, are loc o adunare cu toţi muncitorii rămaşi, în care participanţii la manifestaţie sunt catalogaţi drept „huligani” cu „intenţii criminale”, cerându-se „pedeapsa maximă”, inclusiv pedeapsa capitală.
Începe represiunea împotriva participanţilor la revoltă, liderii lor fiind întemniţaţi, unii ucişi, mulţi deportaţi împreună cu familiile lor. Abia în ianuarie 1990, deportaţii s-au putut întoarce la Braşov.
Presa din România nu a publicat, la acea vreme, nici cea mai vagă informaţie privind revolta muncitorilor din Braşov, însă aceasta a fost prompt comentată de mass-media internaţională, constituind un semnal vizibil al crizei regimului.
Revolta anticomunistă de la Braşov, din 15 noiembrie 1987, a fost evenimentul politic major care avea să anunţe prăbuşirea iminentă a comunismului în România, prefaţând, în ciuda reprimărilor care au urmat, revoluţia din decembrie 1989.
