Mihail Sadoveanu
Publicat de Cosmin Meca, 5 mai 2015, 10:23 / actualizat: 29 ianuarie 2021, 20:29
Mihail Sadoveanu (5.11.1880, Paşcani – 19.10.1961, Vânători-Neamţ) – scriitor, povestitor, nuvelist, romancier, academician şi om politic.
Este considerat unul dintre cei mai importanţi prozatori români din prima jumătate a secolului al XX-lea. Opera sa se poate grupa în câteva faze care corespund unor direcţii sau curente literare dominante într-o anumită epocă: o primă etapă sămănătoristă, cea de început, a primelor încercări, nuvele şi povestiri, o a doua mitico-simbolică, din perioada interbelică (reflectată în romane precum Creanga de aur sau Divanul persian), precum şi o ultimă fază care corespunde realismului socialist, în acord cu perioada socialist-comunistă la care Sadoveanu va adera ideologic.
În anul 1904 Mihail Sadoveanu s-a stabilit la Bucureşti şi s-a căsătorit. Pe parcursul vieţii a avut unsprezece copii. În acelaşi an are loc şi debutul editorial cu patru volume deodată – Povestiri, Dureri înăbuşite, Crâşma lui Moş Precu, Şoimii – în care Sadoveanu manifestă predilecţie deosebită pentru istorie.
În 1910 este numit în funcţia de director al Teatrului Naţional din Iaşi. În acest an publică volumele Povestiri de seară (la Editura Minerva), Genoveva de Brabant, broşura Cum putem scăpa de nevoi şi cum putem dobândi pământ ş.a.
Între 1927 şi 1930 a fost Venerabilul Lojii masonice ieşene „Dimitrie Cantemir”, iar din 1932 al Lojii „Moldova”, din acelaşi orient. Între 1930 şi 1935 a îndeplinit următoarele demnităţi masonice: „Mare Maestru Adjunct al Marii Loji Naţionale din România (MLNR), Pro Mare Maestru al MLNR, Mare Maestru al MLNR şi Mare Maestru al Franc-Masoneriei Române Unite.
În 1928 publica povestirea Hanul Ancuţei, aparţinând perioadei de maturitate a scriitorului, fiind un volum de 9 povestiri, o imbinatie ideala a genului epic şi liric.
După anul 1947, scrisul său virează spre ideologia noului regim comunist, publicând opere afiliate curentului sovietic al realismului socialist, celebre fiind romanul Mitrea Cocor sau cartea de reportaje din URSS Lumina vine de la Răsărit. Ca recompensă pentru această orientare, devine preşedinte al Prezidiului Marii Adunări Naţionale, funcţia politică maximă ocupată de un scriitor român în timpul regimului comunist şi se bucură de toate privilegiile ce decurgeau din aceasta.
În anul 1948 publică romanul Păuna Mică, iar un an mai târziu în 1949, Mihail Sadoveanu este ales preşedinte al Uniunii Scriitorilor. Câţiva ani mai târziu, în 1952 publică romanul istoric Nicoară Potcoavă, capodoperă a genului. În 1954 publică volumul Aventură în lunca Dunării.
În anul 1955, scriitorului i se conferă titlul de Erou al Muncii Socialiste. Mihail Sadoveanu a primit Premiul Lenin pentru Pace în 1961.