Personalitatea zilei: Maria Callas!

Publicat de Cosmin Meca, 2 decembrie 2016, 07:02

Maria Callas (n. 2 decembrie 1923, New York, SUA–d. 16 septembrie 1977, Paris, Franța) este numele de artistă al Ceciliei Sophia Anna Maria Kalogeropoulos, renumită soprană, considerată de unii drept cea mai mare cântăreață de muzică de operă din a doua jumătate a secolului al XX-lea, denumită „La Divina” sau „Regina della lirica”.

Maria Callas, provenind dintr-o familie de greci imigrați în Statele Unite ale Americii, Gheorghiou Kalogheropoulos și Evangelia Dimitriades, se naște în New York la 2 decembrie 1923.

În copilărie, la vârsta de cinci ani, Maria Callas este lovită de un automobil și rămâne în stare de comă timp de 22 de zile. Accidentul nu se soldează cu urmări, Maria Callas se dezvoltă normal și, având înclinații pentru muzică, începe să ia lecții de pian.

În 1937, părinții se despart și mama se întoarce împreună cu fiica sa în Grecia. În anul următor, Maria este admisă în Conservatorul din Atena și studiază mai departe pianul cu Maria Trivella. În același timp ia și lecții de canto iar în 1939 interpretează în cadrul unui spectacol pentru studenți rolul lui Santuzza din „Cavalleria Rusticana” de Pietro Mascagni, obținând Primul Premiu al Conservatorului.

În 1948 apare pentru prima dată în rolul titular din opera „Norma” de Vincenzo Bellini pe scena teatrului din Florența, cu un succes deosebit. În repertoriul său memorabil, creația sa din opera „Norma” va deveni un punct de reper pentru stilul Mariei Callas, interpretarea celebrei arii Casta Diva rămânând neegalată până astăzi. În decembrie 1951 inaugurează stagiunea lirică la „Teatro alla Scala” din Milano cu opera „I vespri siciliani” de Verdi, un adevărat triumf marcat de aplauze nesfârșite și de strigăte de „bis”. Urmează turnee în Italia (Verona, Veneția, Roma) și la Chicago, „Metropolitan Opera” din New York, „Covent Garden” din Londra cu operele „Lucia di Lammermoor” de Donizetti, „Aida”, „Il Trovatore” și „La Traviata” de Verdi, „Norma” de Belini și altele. Celebrul șef de orchestră, Arturo Toscanini, este cucerit de vocea ei și vrea să-i încredințeze rolul titular în „Macbeth” de Verdi, dar opera nu a fost înclusă în programul „Scalei”.

Viața Mariei Callas se împarte între diverse reprezentații, călătorii și relații sentimantale, uneori furtunoase, cu regizorul Luchino Visconti, directorul de scenă Franco Zeffirelli, tenorul Giuseppe di Stefano.

În anul 1959, este invitată de bogatul armator grec Aristotel Onassis la o croazieră pe yacht-ul său „Christina”, împreună cu personalități de frunte din protipendada internațională. Callas se desparte de Meneghini și devine amanta oficială a lui Onassis. A fost o pasiune „destructivă și violentă”, cum a fost definită de ea însăși. Onassis, gelos, o ține departe de activitatea artistică.

La insistențele lui Zefirelli, reapare pe scenă în 1964 cu „Tosca” la „Covent Garden” (Londra) și apoi cu „Norma” la Paris, dar vocea sa se resimte după anii de inactivitate. Înregistrează încă un succes triumfal în 1965 cu „Tosca” la New York, după care urmează declinul. La Roma este silită să întrerupă un spectacol cu „Norma” după actul al II-lea, o reprezentație la Londra cu „Tosca” va fi ultima sa aparițe într-un spectacol de operă.

Viața sa privată nu este mai bună. Onassis o părăsește pentru a se căsători cu Jacqueline Kennedy, văduva președintelui american John F. Kennedy asasinat la Dallas. În 1973 mai întreprinde un turneu mondial de concerte împreună cu tenorul Giuseppe di Stefano, care se termină în 1974 la Sapporo în Japonia.

Este ultima sa apariție în public.

Sursa: ro.wikipedia.org