Zece momente din istorie când oamenii au protestat paşnic

Publicat de Cosmin Meca, 2 februarie 2017, 20:30

PROTÉST, proteste, s. n. 1. Faptul de a protesta; manifestare energică împotriva unei acțiuni considerate ca nejustă; opoziție hotărâtă. E o definiţie simplă, dar care de multe ori reprezintă singura soluţie. În faţa nedreptăţii, oamenii au acţionat mereu, adesea cu violenţă, dar sunt situaţii în istorie când lucrurile simple au schimbat lumea. “Imaginează-ţi o lume în care toţi oamenii ar trăi în pace”, spunea melodia.

Legendarul John Lennon, membru al trupei The Beatles s-a căsătorit cu frumoasa Yoko Ono pe 20 martie 1969. Cinci zile mai târziu, în timpul lunii de miere, cuplul organizat o manifestaţie de pace, chiar în patul lor din hotelul Amsterdam Hilton. Ei au invitat mass-media, în prezenţa căreiaau declarat că sunt împotriva războiului din Vietnam. Câteva luni mai târziu, ei au organizat un sit-in asemăntor într-un hotel din Montreal, unde Lennon şi un grup de susţinători au înregistrat piesa Give peace a chance.

Henry David Thoreau, celebrul filosof şi poet al secolului al XIX-lea, care a studiat la Harvard, a rămas un simbol al protestului paşnic. În 1849 el a redactat lucrarea „Civil Disobedience”, în care întrebarea principală era de ce oamenii s-ar supune unui guvern care emite legi injuste. Mai mult, nesusţinând sclavia, Thoreau a refuzat să plătească taxele, lucru care l-a băgat în închisoare în 1846.

Unul dintre simbolurile marşului sufragetelor din 3 martie 1913 a fost avocata Inez Milholland, care a condus mulţimea îmbracată în alb. Ea a stat în fruntea femeilor protestatre pe un cal alb. Manifestatia din Washington a fost unul dintre cele mai importante momente pentru lupta feministă, pentru dreptul femeilor la vot. 

Pe 12 martie 1930, Gandhi a plecat spre mare, urmat de un grup de 78 de voluntari. Odată ajuns pe malul mării, Gandhi a început să adune sare, producţie care era controlată de către guvernul britanic. A fost un gest simplu, dar a fost un prim pas către mişcarea de independenţă a Indiei. 

În 1935, fiind nou înfiinţată, organizaţia United Auto Workers a avut o mulţime de impedimente. În timpul recesiunii, directorii General Motors au început o schimbare în privinţa normelor de lucru a celor care nu aparţineau sindicatului, paralizând astfel UAW. Aşa că, în decembrie 1936, lucrătorii au organizat un sit-in la uzina de caroserii din Michigan. În numai două săptămâni, aproximativ 135 000 de oameni s-au alăturat lor în 35 de oraşe. Cu toate că sit-inul a fost urmat de revolte violente, imaginile oamenilor care cântau pe marginea benzilor din fabrică amintesc faptul că lucrurile se pot schimba şi prin acţiuni paşnice, mişcarea lor devenind unul dintre cele mai puternice sindicate din America de Nord. 

Cu toate că în 1955, afro-americanii constituiau 70 % din persoanele care mergeau cu autobuzul în Montgomery, încă mai exista legea conform căreia era interzis unui om de culoare să refuze cedarea locului într-un mijloc de transport a unei persoane albe. Prin urmare, când Rosa Parks nu a cedat locul, ea a fost arestată. Acest lucru a dus la renumitul Montgomery Bus Boycott. Un an mai târziu, Curtea Supremă a decis că legea nu este constituţională. Parks era de atunci cunoscută ca mama mişcării drepturilor civile din America.

Peste 200 00 de oameni se aflau în faţa Lincoln Memorial pe 28 august 1963. Ei cereau drepturi egale pentru afro-americani. Atunci, Martin Luther King Jr a ţinut celebrul discur I have a dream, un manifest al mişcării civile din America. 

Atleţii afro-americani Tommie Smith şi John Carlos, care au câştigat la Olimpiada de la Mexic, din 1968, locul I, respectiv locul al III-lea, au folosit momentul decernării premiului pentru a-şi arăta nemulţumirea faţă de agresarea negrilor în Statele Unite. Ei au apărut în şosete negre, reprezentând sărăcia negrilor, şi amândoi şi-au îndreptat pumnul strâns, spre cer, îmbrăcat cu o mânuşă neagră, ca semn al solidarităţii poporului de culoare. Australianul care a câştigat locul II, Peter Norman, a purtat cu un tricou înscripţionat cu drepturile omului. Cei trei şi-au pierdut atunci medaliile, dar au câştigat respectul unei lumi întregi. 

Imaginea fetei care oferă flori soldaţilor datează din 21 octombrie 1967. Atunci, în faţa Pentagonului, s-a organizat o demonstraţie anti-război. Nici măcar Garda Naţională nu a putut fi de gheaţă la primirea unor flori din partea hipioţilor. Manifestaţia era de partea păcii şi a speranţei, iar ei ştiau acest lucru. 

După moartea liderului pro-democratic Hu Yaobang la mijlocului anului 1989, studenţii s-au adunat în piaţa Tiananmen din Beijing în semn de doliu. În cursul a şapte săptămâni, oamenii s-au alăturat şi ei grupului protestatar. Guvernul chinez a pornit tancurile împotriva oamenilor, omorând chiar 200 dintre protestari. Acţiunea tancurilor a fost oprită de către un singur om. S-a aşezat de unul singur, în mijlocu străzii, în faţa tancurilor, pentru a le opri. Identitatea bărbatului nu se cunoaşte. Unii spun că a fost omorât, alţii că se ascunde în Taiwan. 

sursa:historia.ro