28 februarie – Ziua Protecției Civile

Publicat de Cosmin Meca, 28 februarie 2017, 07:00

În România, Protecția Civilă a luat ființă în 28 februarie 1933, când Regele Carol al II-lea semna Înaltul Decret Regal nr. 468, prin care se aproba „Regulamentul de Funcționare a Apărării Pasive contra atacurilor aeriene”, cu scopul de a „limita efectele bombardamentelor aeriene asupra populației și resursele teritoriului, fie asigurându-le protecția directă, fie micșorând eficacitatea atacurilor”.

Ca un prim pas în instituționalizarea sistemului de protecție a populației în caz de conflict armat, la 20 noiembrie 1924 se înființează „Școala Apărării Contra Gazelor” menită să pregătească în domeniu cadrele militare de la toate categoriile de arme.

Pe data de 1 ianuarie 1925 ia ființă în mod oficial Serviciul Apărării Contra Gazelor din armata română care mai cuprindea un laborator de cercetări și un atelier de reparații.

Lucrările Comtetului Internațional al Crucii Roșii din anul 1928 pun pentru prima oară problema înființării unor structuri de protecție a populației împotriva atacurilor aerochimice, precum și pentru elaborarea unui act normativ în acest sens.
Înfiintarea, prin Legea 1911 din 31 martie 1932, a Inspectoratului General al Comandamentelor Teritoriale stabilește în sarcina acestui organism coordonarea lucrărilor și măsurilor pentru apărarea antiaeriană a teritoriului și populației împotriva gazelor de luptă. Cu un an înainte, datorită unor eforturi importante apăruse masca contra gazelor, model românesc, apreciată ca fiind una dintre cele mai perfomante din acea vreme. 
Înaltul Decret Regal nr. 468 din 28 februarie 1933 este considerat actul de naștere al Protecției Civile din România, în fiecare an la 28 februarie sărbătorindu-se ZIUA PROTECȚIEI CIVILE.
În anii următori, se fac eforturi de organizare și reconstituire a structurilor de apărare pasivă, iar la 15 septembrie 1948 prin ordinul 45.082 al Marelui Stat Major se reînființează Comandamentul Apărării Antiaeriene a Teritoriului.

Perioada de incertitudine și căutări a luat sfârșit prin Decretul 222 din 9 septembrie 1950 care prevedea măsurile de organizare și funcționare, pregatire și control privind apărarea pasivă a teritoriului țării. Concomitent, vor fi înființate unități operative cu profil antichimic și pirotehnic la București, Brașov, Timișoara și Ploiești.

Începând cu data de 15 ianuarie 1951 se înființează Centrul de Instrucție al Apărării Pasive a Teritoriului, prin Decizia ministrului afacerilor interne nr. 133 din 8 ianuarie 1951.

În anul 1952 au fost organizate, pe noua structură administrativ-teritorială, state majore regionale ale apărării antiaeriene, cu servicii specializate la nivelul localităților și unităților economice.

În anii următori, de la bugetul centralizat al statului, se vor aloca importante sume pentru înființarea infrastructurii protecției și apărării populației, mai ales pentru un eventual conflict armat. Spre exemplu în anul 1958 existau 2921 puncte de prim ajutor medical, 408 stații de degazare, 413 depozite de materiale pentru degazare, 122 laboratoare sanitare, 6 baze de triere răniți și evacuați, un spital de evacuare răniți în jurul Capitalei, 25 stații de transfuzii pentru răniți în caz de bombardamente etc.. 

Sursa: igsu.ro