Personalitatea zilei: Billy Joel
Publicat de Cosmin Meca, 9 mai 2017, 07:03 / actualizat: 9 mai 2017, 10:34
William Martin „Billy” Joel (n. 9 mai 1949) este un muzician, pianist, cântăreț și compozitor american. În 1973 a fost pe locul șase cu cele mai bune vânzări ca și cantautor și pe locul trei ca și cântăreț solo din SUA. Albumul său compilație Greatest Hits Vol. 1 & 2 este unul din cele mai bine-vândute albume din SUA.
Joel a avut hituri de Top 40 în anii 1970, 1980 și 1990, acumulând un număr de 33 de hituri de Top 40 în SUA, toate fiind scrise de el. El este sextuplu câștigător al premiului Grammy, având la activ 23 de nominalizări la Grammy în decursul întregii cariere. Are vândute peste 150 de milioane de înregistrări în lumea întreagă, fiind unul din artiștii cu cele mai mari vânzări din toate timpurile.
Joel a fost inclus în Songwriters Hall of Fame (1992), Rock and Roll Hall of Fame (1999) și Long Island Music Hall of Fame (2006).
Primii ani de viață
S-a născut în Bronx, New York și a crescut în Hicksville, New York. Tatăl lui Howard (născut cu numele de Helmuth), s-a născut în Germania dintr-un tată evreu-german, care a emigrat în Elveția, iar mai apoi în Statele Unite ale Americi, pentru a scăpa de regimul nazist. Mama lui Billy, Rosalind Nyman, s-a născut în Anglia, într-o familie de evrei (Philip și Rebecca Nyman). Părinții lui au divorțat în 1960 iar tatăl lui s-a mutat în Austria la Viena. Billy are o soră Judith Joel și un frate vitreg Alexander Joel, care a fost director la Staatstheater Braunschweig între 2001 și 2014. Tatăl a fost și el pianist clasic. Billy a început să cânte și el la pian de la o vârstă fragedă. A făcut box la amatori și a avut succes la Golden Gloves dar s-a retras în scurt timp după ce și-a fracturat nasul.
A urmat studiile la Hicksville High School până în 1967, dar nu a absolvit niciodată. Pentru că, cânta ca și pianist într-un bar de noapte, a adormit în ziua în care avea un examen important. A abandonat liceul cu diploma pentru a începe o carieră în muzică. La vremea aceea a spus: „la naiba cu asta, dacă nu voi ajunge la Columbia University, voi ajunge la Columbia Records, iar acolo nu ai nevoie de diplomă de liceu”. În 1992 și-a luat totuși diploma la Hicksville High, la 25 de ani după ce a abandonat.
Cariera
În 1964 după ce i-a urmărit pe The Beatles la The Ed Sullivan Show, a decis să caute o trupă cu care să cânte într-un local din Long Island. Initial a găsit trupa Echoes care era specializată în British Invasion covers. Trupa Echoes a devenit atracția New York-ului iar băieții din trupă l-au convins să-și lase școala pentru a deveni muzician profesionist. A început să cânte pentru Echoes, când avea doar 15 ani.
Joel a semnat primul său contract de înregistrări solo cu Productions familie, și, ulterior, a înregistrat primul său album solo. Cold Spring Harbor (o trimitere la Long Island orașul cu același nume), a fost lansat în 1971. Cu toate acestea, albumul a fost masterizat la viteză greșită, iar albumul a fost lansat inițial cu această eroare, rezultând lui Joel sondare un semiton prea mare. Termenii oneroase contractului Familiei Productions, de asemenea, garanta bani foarte puțini din vânzările albumelor sale.
Experiențele lui Joel în Los Angeles l-au ținut conectat cu directorii companiei record, care au cumpărat contractul său cu Ripp cu condiția ca logo-ul Family Productions sa fie afișat alături de logo-ul Columbia pentru următoarele zece albume. În contract a fost stipulat ca „Family Productions” v-a primi 25 de cenți pentru fiecare album vândut de Joel. „Piano Man” a fost piesa de titlu, în ciuda faptului că se afla pe locul 25 în topurile Billboard Hot 100, cântec semnat de Joel (el termină aproape toate concertele sale cu această piesă).
Deși Streetlife Serenade este adesea considerat unul din albumele slabe ale lui Joel (Joel a confirmat dezgustul său pentru album), aceasta conține totuși unele piese notabile, inclusiv piesa de titlu, „Los Angelenos” și instrumental „Root Beer Rag”, care a fost un discontinu în anii ’70 și a fost înviat frecvent în 2007 și 2008. Streetlife Serenade, de asemenea, marchează începutul unui stil vocal mai încrezător pe partea lui Joel. La sfârșitul anului 1975, el a cântat la pian și orgă multe piese pe Bo Diddley, la cea de-a 20-a aniversare a albumului Rock ‘n’ Roll all-star. Dezamăgiți cu scena muzicală din LA, Joel a revenit la New York în 1976.
Pentru Stranger, Columbia Records a făcut echipă cu producătorul Joel Phil Ramone. Albumul a fost de patru ori locul 25 în topul Billboard din Statele Unite: „Just The Way You Are” (3), „Movin Out” ‘(melodia lui Anthony)” (17), „Only The Good Die Young” (24), și „She’s Always a Woman” (17). Vânzările albumului au depășit Columbia anterioară album de top-vânzare, Simon & Garfunkel Bridge Over Troubled Water, [16] și a fost certificată multi-platină. A fost primul lui album vreodată in Top Ten, iar acesta a ajuns pe locul 2 în topuri. Ramone a produs ulterior în studioul de presă a lui Billy Joel la Storm Front, lansat inițial în 1989. Albumul său de asemenea, recomandate „Scenes from an Italian Restaurant”, un album clasic rock-orientate, care a devenit unul dintre cântecele sale cele mai cunoscute. Referințele cântecului în restaurant, Fontana di Trevi, lângă Carnegie Hall, unde a el a fost când a cântat acolo, și faimoasa semnătură a cântecului „A bottle of white, a bottle of red, perhaps a bottle of rosé instead?” în timp ce comanda, chelnerul a vorbit cu el și l-a inspirat la scrierea unei părți a melodiei.
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.