Dragobetele, când se pupă fetele!

Publicat de Cosmin Meca, 24 februarie 2018, 08:30 / actualizat: 29 ianuarie 2021, 21:31

Un calcul simplu şi la-ndemâna oricui sau o simplă privire către calendar ne face să ne simţim, dintrodată, mai bine  şi să constatăm că iarna – atâta cât a fost ea iarnă – s-a cam dus. Temperaturile atmosferice sunt, în majoritatea lor, pozitive şi, odată cu ele, devenim şi noi mai buni, mai sinceri, mai optimişti. Mai normali!

Vine primăvara! Or mai veni şi ceva zile mai supărate pe noi, dar, una peste alta, iarna trebuie să-şi cam ia tălpăşiţa. La revedere, coană mare! La revedere şi-un praz verde – ne mai vedem noi!

Un prim semn oficial ar fi ziua de sâmbătă când se zice c-ar fi Dragobetele, sărbătoarea tradiţională pentru iubiţi. După făcătura aia de marketing care se numeşte Valentine’s Day, vine Dragobetele, când se pupă fetele! Numele vine de la un personaj din folclorul românesc care se presupune că ar fi fiul Babei Dochia. Pe vremuri, în dimineața zilei de 24 februarie, tinerii ieșeau din sat la pădure, făceau o horă, se sărutau și se strângeau în brațe. Fetele adunau flori de primăvară pe care le foloseau pentru descântecele de dragoste. Viorelele și tămâioarele erau păstrate până la Sânziene, pe 24 iunie, când erau aruncate pe o apa curgătoare. Exista credința că cele care nu făceau acest lucru, rămâneau nelogodite. Pretutindeni se auzea zicala: „Dragobetele sărută fetele!”.

Aiurea, cine mai culege acum floricele și cine mai joacă hora mare-n bătătură? Acum iubita vrea în Tenerife sau, cel puțin, o cină romantică stropită cu un inel cu diamante și agrementată cu șoaptele romantice ale cheilor de la o mașină de lux.

Mai e un picuț și vine și 1 martie. 1 martie – Mărţişor.

Artizanii au lucrat toată iarna la gura sobei şi au împletit şi despletit tot felul de materiale care de care mai năstruşnice dându-le forme de inimioare sângerând a patimă, de forme zodiacale, de coşari purtători de noroc sau de trifoi cu patru foi. Acum ies în stradă colorându-şi tarabele în alb şi roşu. Cu emoţia primăverii şi cu speranţa câştigului.

Comercianţii de mărţişoare nu sunt nici pe departe nişte afacerişti în adevăratul sens al cuvântului. Ei sunt, mai degrabă, ca ghioceii sau ca berzele – vestesc primăvara! Dacă nu i-am avea pe ei ne-am îngrămădi iar ca disperaţii – aşa cum ne e obiceiul – în hipermarketuri. Să cumpărăm, la false promoţii, lenjerii de pat cu îngeraşi, perne în formă de inimioară şi fesuri cu „I love you”. Ne place să ne victimizăm, murim de plăcere să fim agresaţi, sorbim cu nesaț din şiretenia de marketing cu mulţumire şi recunoştinţă. Şi nu numai la 1 martie! Şi la 8 martie. Şi de Paşte. Şi de Crăciun. Şi în fiecare zi!

Numai mâine nu-i poimâine! 1 martie – ziua mărţişorului! Ce-ar fi dacă, numai primăvara asta, le-am lua iubitelor noastre un simplu și singur mărţişor de la una dintre tarabele din colţ? Ca semn al preţuirii noastre! Ca semn al dragostei noastre! Ca un simbol – aşa cum, de fapt, s-a şi născut mărţişorul – şi nu ca un gest ostentativ, ridicol şi fără acoperire al belşugului nostru financiar. Pentru că atunci când dragoste nu e diferenţa dintre 1 leu şi 100 de lei nu este decât un compromis parşiv şi indecent.