Dom’ doctor și oul poșat
Publicat de Cosmin Meca, 11 august 2018, 08:30 / actualizat: 29 ianuarie 2021, 21:31
E weekend, e răcorel, e liniște, e pace și nu prea am ce face. Mă plictisesc, mă fâțâi de colo până colo, de pe scaun pe fotoliu, de pe fotoliu pe canapea, de la o fereastră la alta. Ca mușcata. Mi-ar prii o schimbare, o plimbare, o… că nici eu nu știu ce vreau. Mă bate gândul să dau o fugă la un restaurant să mănânc o ciorbă de burtă proaspătă. Cu smântână, cu mujdei de usturoi, cu ardei iute și cu hrean. N-am mai mâncat de mult și mi-e poftă… Meseriași bucătari avem, ați văzut ce repede-o gătesc? Durează mai mult până desfac conserva. De smântână, mujdei, ardei sau hrean nici n-au auzit, dar ce farfurii frumoase. Și mici! Și scumpe. Dar, ce mă plâng, că la Călimănești am mâncat și mămăligă refrigerată. Bucătarul șef avea treabă: încălzea o cutie de fasole cu ciolan. Specialitatea casei. Specialitatea lui de chef era alta: ou poșat în reducție de susan fiert pe pat de ghimbir cu mugur de brad altoit cu coacăze verzi și avocado tradițional. O nebunie!…
Uitați-vă la mine cum trag de timp, cum trece vremea, cum se duce weekendul și cum n-am produs nimic util societății. Știu, m-apuc de doctorat! Am văzut că se poartă, e un fel de molimă. În zilele noastre dacă n-ai doctoratul ai trecut degeaba prin viață, ești neica nimeni, poți să-ți pui lațul la gât și să te-arunci în cadă. În cada cu H2O. Asta e! Îl dau pe apă. „Rolul H2O-ului în societatea modernă”. Sau „Circuitul H2O-ului în natură”. Ori „Consumul H2O-urilor și sănătatea în muncă”. O să mă-ngrijesc să fie un titlu original. În rest, copy-păstesc de pe ici, de pe colo, de prin părțile esențiale și om mă fac. Să se minuneze vecinii când intru-n bloc „Ia uitați-vă, a venit dom doctor acasă!” Să crape colegii de invidie. Ce, ne tragem de șireturi? Ne ciocnim valizele-n gară cu dom doctor? Și, atenție, doctor în H20, nu apă de ploaie… Pardon?!
E weekend, este o zi frumoasă, e ora mesei. Mă duc să trântesc trei ouă-n tigaie, mai am vreo cinci centimetri cubi de brânză care e musai să fi mucegăit de când stă în frigider, recuperez parțial roșia de-am resuscitat-o dis-de-dimineață, înmoi colțul de pâine de voia soacră-mea să-l dea la găini, mănânc sănătos, beau doi litri de H20 și am isprăvit pentru astăzi. E greu să fii și doctor, nu-i așa?