5 povești fascinante din istoria mai puțin cunoscută a lumii
Publicat de Cosmin Meca, 18 februarie 2022, 09:33
Milioane de evenimente istorice au contribuit la crearea lumii de astăzi. În general, cărțile de istorie ne oferă informații doar despre evenimentele majore, iar poveștile mai puțin însemnate sunt lăsate pe dinafară.
Totuși, unele dintre ele merită cunoscute. De aceea, îți prezentăm câteva evenimente istorice mai puțin faimoase. Unele te vor surprinde, altele îți vor aduce zâmbetul pe buze.1
Elvețienii și-au atacat vecinii din Liechtenstein de trei ori și de fiecare dată din greșeală
Elveția deține un record ciudat în ceea ce privește atacurile îndreptate împotriva țării vecine, Liechtenstein. Faimoasă pentru neutralitatea ei, Elveția a atacat Liechtenstein de trei ori în 30 de ani și de fiecare dată a făcut-o din greșeală.
Liechtenstein este o țară mică, cu suprafața de doar 100 de kilometri pătrați, și are doar 38.000 de locuitori. Însă, în ciuda faptului că este mică, Liechtenstein este una dintre cele mai bogate țări din lume și are una dintre cele mai scăzute rate ale șomajului.
Liechtenstein nu are o armată proprie. Statul a renunțat la armată în 1868 și este unul dintre cele 22 de state din lume care nu dispun de forțe armate.
Elveția a atacat Liechtenstein pentru prima oară pe 5 decembrie 1985. La acea dată, armata elvețiană organiza un exercițiu de antrenament care implica lansarea de rachete.
Fără să-și dea seama, elvețienii au lansat rachetele spre o zonă împădurită din Liechtenstein, iscând un incendiu. Guvernul din țara vecină a reacționat dur, iar Elveția a trebuit să plătească bani grei pentru pagubele provocate.
Al doilea atac a avut loc pe 13 octombrie 1992, când armata elvețiană a primit ordin să ridice un post de observație în Treisenberg. La ordin, militarii elvețieni au mărșăluit spre Treisenberg, fără să-și dea seama că localitatea se afla pe teritoriul Liechtensteinului.
Armata a intrat în Treisenberg și abia mai târziu și-a dat seama că se afla, de fapt, în țara vecină.
Ultimul atac a avut loc pe 1 martie 2007. Autorii „agresiunii” au fost câțiva infanteriști aflați în instrucție. Surprinși de vremea rea, soldații, care nu erau dotați cu GPS sau cu busole, s-au rătăcit pe teritoriul țării vecine.
Încă o dată, Elveția a cerut scuze Liechtensteinului pentru incident.2
Un maraton de comedie
Proba masculină a maratonului de la Jocurile Olimpice din 1904 a fost, probabil, una dintre cele mai ciudate curse din istorie. A fost mai mult un spectacol de comedie decât un eveniment serios.
Puțini dintre alergători aveau experiență, majoritatea participanților fiind amatori. În cursă au intrat zece greci care nu mai alergaseră niciodată un maraton, doi alergători care aparțineau tribului Tsuana, din Africa de Sud, și se prezentaseră desculți.
Altul era un poștaș cubanez, care a concurat în haine de stradă. Dar asta nu este tot. Primul care a terminat cursa a fost alergătorul american Fred Lorz, dar performanța lui nu a fost nicidecum „curată”. Se pare că Lorz abandonase cursa după 14 kilometri și apoi făcuse autostopul.
După ce mașina care l-a luat s-a stricat la kilometrul 30, Lorz a alergat până la linia de sosire. Când s-a aflat că a trișat, Lorz a fost descalificat pe viață de la competiții.
Al doilea care a trecut linia de sosire și a fost declarat campion a fost Thomas Hicks. Când mai avea 16 kilometri până la linia de sosire, Hicks aproape că a renunțat, însă antrenorii l-au impulsionat să continue.
I s-au dat mai multe doze de stricnină, o otravă comună pentru șobolani, ca să reușească să ajungă la capătul cursei. Când a ajuns pe stadion, antrenorii și suporterii l-au dus până la linia de sosire.
Deși a obținut medalia de aur, Hicks nu a mai alergat niciodată într-o cursă oficială. Andarin Carvajal, poștașul cubanez, a avut, și el, peripeții. Cum nu mâncase de 40 de ore, în timpul cursei s-a oprit într-o livadă cu meri.
A mâncat câteva mere stricate, care i-au provocat crampe la stomac. Deși se simțea rău, a reușit să termine cursa pe locul al patrulea.3
Primul costum de scafandru: un butoi cu vizetă
John Lethbridge a inventat primul costum pentru scufundări. Lui Lethbridge i-a venit ideea în timp ce lucra ca recuperator de bunuri pentru Compania Indiilor de Est.
Modelul său era alcătuit dintr-un butoi de stejar, etanș, înalt de 1.80 metri. Persoana dinăuntru trebuia să se așeze pe burtă, iar apoi butoiul era coborât în apă cu ajutorul unei frânghii.
Butoiul era prevăzut cu două găuri etanșe pentru mâini și cu o vizetă, prin care scufundătorul putea să privească. Lethbridge a demonstrat că revoluționarul costum le permitea scufundătorilor stea la o adâncime de 22 de metri, vreme de cel puțin 30 de minute.
După 30 de minute, scafandrul ieșea din apă, iar în costum se pompa aer proaspăt printr-o gură de ventilație, folosind foale. Costumul era folosit pentru a recupera obiecte de pe epavele navelor.
În timpul primei operațiuni desfășurate de Lethbridge folosind această invenție, au fost recuperate 25 de cufere cu argint și 65 de tunuri.4
Atentatul teroriștilor italieni pe Wall Street
Pe 16 septembrie 1920, Wall Street era, ca de obicei, plină de bancheri și agenți de bursă. Când clopotele bisericii au anunțat ora 12:00, 45 de kilograme de dinamită au fost detonate pe celebra stradă din New York.
„A fost cel mai puternic zgomot pe care l-am auzit în viața mea. Bubuitura era suficient de tare încât să te lase inconștient”, își amintea mai târziu un angajat al companiei J. P. Morgan, pe nume Andrew Dunn.
În acea zi, Wall Street arăta mai degrabă ca un câmp de luptă decât ca un cartier financiar. Străzile erau acoperite cu resturi, sânge și cadavre carbonizate.
Explozia a ucis pe loc 30 de bărbați și femei. Ulterior, încă opt oameni au murit din cauza rănilor suferite. Sute de oameni au fost răniți, mulți dintre ei având arsuri grave.
La o zi după atac, poștașii au găsit mai mulți fluturași în cutiile poștale de pe Wall Street. Pe fluturași scria:
„Țineți minte, nu vom mai tolera această situație. Eliberați prizonierii sau vă veți găsi cu siguranță moartea. Luptătorii Anarhiști Americani.”
Autoritățile i-au bănuit imediat pe „galeaniști”, o bandă de anarhiști italieni, condusă de Luigi Galleani, care milita împotriva guvernului. Cu toate acestea, autoritățile nu au putut aduna destule dovezi pentru a-i pune sub acuzare pe „galeaniști”.
Cei de la FBI au mers pe mai multe piste, însă nu au putut găsi dovezi semnificative. Ultima investigație cunoscută legată de atentat a avut loc în 1944.
FBI a redeschis cazul și a ajuns la concluzia că explozia fusese cel mai probabil cauzată de „anarhiști italieni sau teroriști italieni”. Totuși, nimeni nu a fost niciodată pus sub acuzare. Mai mult, nimeni nu a revendicat atacul, nici măcar după aproape un secol.5
Ocolul Pământului în 72 de zile
Ocolul Pământului în 80 de zile”, de Jules Verne, este o poveste clasică, care a fascinat mulți adolescenți și adulți deopotrivă. Una dintre persoanele a căror viață a fost schimbată de opera lui Jules Verne a fost jurnalista americană Elizabeth Cochrane Seaman.
Cunoscută după pseudonimul Nellie Bly, ea a fost prima persoană care a încercat să călătorească în jurul lumii în 80 de zile. În 1888, Bly i-a spus editorului său că voia să facă o călătorie în jurul lumii, pentru a verifica exactitatea calculelor lui Jules Verne.
Un an mai târziu, pe 4 noiembrie 1889, Bly a pornit în călătoria de 40.070 de kilometri. S-a îmbarcat la bordul navei Augusta Victoria, un vas cu aburi care circula pe ruta Germania-America.
În același timp, ziarul new-yorkez Cosmopolitan și-a sponsorizat propriul reporter, pe Elizabeth Bizland, pentru a scoate un timp mai bun decât Bly și decât personajul cărții, Phileas Fogg.
În timpul voiajului, Bly a călătorit prin Anglia, Franța (unde l-a întâlnit pe Jules Verne în persoană), Brindisi, Canalul Suez, Colombo (Ceylon, azi Sri Lanka), Penang, Singapore, Hong Kong și Japonia.
Din cauza condițiilor meteo nefavorabile, Bly a ajuns la San Francisco cu două zile în urma programului. Însă, a reușit să recupereze întârzierea fiindcă angajatorul ei, Joseph Pulitzer, a închiriat un tren special pentru ea.
Bly a ajuns în New Jersey pe 25 ianuarie 1890, reușind astfel să facă ocolul lumii în 72 de zile. Bly a depășit recordul lui Phileas Fogg și a devenit prima persoană care a călătorit în jurul lumii. Celălalt reporter a sosit cu patru zile întârziere.
sursa: incredibilia.ro
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.