Amza Pellea, olteanul fara de care comedia nu ar fi existat

Publicat de Cosmin Meca, 10 august 2015, 08:20

Născut pe 7 aprilie 1931 în Băilești, Dolj – decedat pe 12 decembrie 1983, București, a fost un actor român de teatru și film. A fost creatorul și interpretul personajului Nea Mărin, care i-a relevat atât de bine disponibilitățile pentru comedie. A fost actorul care a interpretat unele dintre cele mai strălucite figuri ale istoriei românilor, precum Decebal sau Mihai Viteazul.

[jwplayer mediaid=”155728″]

S-a născut la Băilești, într-o familie cu cinci copii, tatăl său s-a numit tot Amza Pellea și a fost directorul cooperativei „Munca Noastră” din Băilești în anul 1933. A absolvit cursurile Colegiului Național Carol I din Craiova, şi Şcoala tehnică de electrotehnică din Craiova. Un reprezentant al Promoției de aur a teatrului românesc, Amza Pellea a jucat la Teatrul Național din Craiova, Teatrul Mic, Teatrul Nottara, Teatrul de Comedie și Teatrul Național din București, unde s–a impus ca unul dintre actorii cei mai dotați ai scenei românești. A fost profesor la IATC.

Casa memoriala Amza Pellea, Bailesti.

Amza Pellea a apărut „pe scenă“ chiar din clasa I, la şcoala primară din Băileşti (judeţul Dolj), care, pe atunci, era un sat mare, agricol. Interpreta rolul lupului din „Scufiţa Roşie“ şi chiar el îşi alesese acest rol, pentru că, „fiind timid, puteam să apar mascat“, spunea actorul într-un interviu din anul 1972, publicat în revista „Teatrul“.

Încă de pe băncile liceului – pe atunci „Nicolae Bălcescu“, azi „Carol I“ din Craiova-,  actorul venit din Băileşti obişnuia să spună colegilor din clasă poante de la el din sat. A câştigat apoi simpatia şi celor de la facultate, cu ticurile verbale şi cu întâmplările „ca la olteni“. Nu se gândise niciodată să creeze un personaj până când unul dintre colegii de cămin care lucra la radio i-a propus să spună monoloagele la microfon. „Eu m-am dus cu inima îndoita, ca sa fiu sincer. Mă gândeam că ele au efect într-un cadru restrâns. M-am dus, ei au primit nişte scrisori, şi aşa au început apoi emisiunile la televizor“, povestea Amza Pellea într-un interviu din 1981, pentru emisiunea „La sfârşit de săptămână“.

Puteti urmari mai jos interviul realizat in anul 1981.

[jwplayer mediaid=”155710″]

Iar felul în care îşi spunea monoloagele, dincolo de limbajul familiar, Amza Pellea îl explica, în aceeaşi notă umoristică, prin faptul că „oltenilor le merge mintea mai repede decât se pot exprima verbal. De aceea, ei vorbesc iute fiindcă vor să ajungă din urmă vorbele. Aşa am găsit ticurile verbale ale lui Mărin“. De la trecătorii care îl strigau pe stradă „Uite-l pe Amza Pellea!“ la cei mai mulţi care îl arătau, familiar, „Uite-l pe Nea Mărin!“ a fost un simplu pas. Oana Pellea, fiica actorului, povestea, într-un interviu din emisiunea TV „Profesioniştii“ cum, de cele mai multe ori, nici nu putea să meargă cu tatăl ei pe bulevard: „El pleca cu cămaşa albă de-acasă şi se întorcea cu ea neagră. Pentru că oamenii voiau să-l îmbrăţişeze, să-l atingă. Cred că asta înseamnă să fii vedetă“.

Succesul lui nea Mărin a luat şi mai mare amploare după filmul „Nea Mărin miliardar“, regizat de Sergiu Nicolaescu în 1979. Regizorul care îl avusese pe acelaşi Amza Pellea în filmul său, „Mihai Viteazul“, privea cu ochi sceptici un film de comedie. „«Ce-ai zice să facem un film cu nea Mărin?», îmi zicea Amza. „Ştiu şi eu, n-am mai facut comedie până acum…“ Dar i-am promis ca-i fac un film. Nu era nicio idee, nu era niciun scenariu, dar Amza l-a născocit pe nea Mărin. Şi, pentru prima dată, mi-a fost frică. Cum să fac o comedie, când nu făcusem până atunci decât filme istorice?“, povestea Sergiu Nicolaescu într-un interviu. Iar filmul, filmat în doar 32 de zile, a avut încasări mai mari decât „Mihai Viteazul“ şi peste 20 de milioane de spectatori

[jwplayer mediaid=”155712″]

Când avea 27 de ani, a cunoscut-o, în Craiova, pe Domnica Policrat, cu care s-a căsătorit şi  a avut o fiică – actriţa Oana Pellea. Despre Oana, Amza Pellea spunea că „Am o fată care face cât doisprezece băieţi“.

Pe scena craioveană realizează, în perioada stagiaturii de trei ani (1957-1959), nu mai puțin de 14 roluri, între care Jack Worthing (Ce înseamnă să fii onest de Oscar Wilde), Vedernikov (Ani de pribegie de Aleksei Arbuzov), Vladică Ilarion (Tudor din Vladimiri de Mihnea Gheorghiu), Comandantul vasului (Tragedia optimistă de Vsevolod Visnevski), Bepe (Galcevile din Chioggia de Carlo Goldoni), Horatio (Hamlet de Shakespeare), Colonelul Dobre (Ecaterina Teodoroiu de Nicolae Tăutu), Otto Katz (Soldatul Svejk de Jaroslav Hašek), Esteban (Fântâna turmelor de Lope de Vega).

Pe scena Teatrului de Comedie creează alte personaje, printre care Brettschneider (Svejk în al doilea război mondial de Brecht- 1962), Pietro (Umbra de E. Svart- 1963), Manole (Somnoroasa aventură de Teodor Mazilu- 1964), Subcomisarul (Capul de rățoi de G. Ciprian- 1966), Platonov(Un Hamlet de provincie de Cehov- 1967), Voievodul Basarab (Croitorii cei mari din Valahia de Al. T. Popescu- 1969), Noah (Arca bunei speranțe de I.D. Sîrbu- 1970), Hrisanide (Interesul general de Aurel Baranga- 1972), Hickok (Buffalo Bill și indienii de A. Kopit- 1973),”inginerul” din Nic Nic.

Amza Pellea, Nea Marin si farmecele – 1978

[jwplayer mediaid=”155731″]

Pe scena Teatrului Național din București dă viață lui Petre Dinoiu (Comoara din deal de Corneliu Marcu- 1977) și lui Vlad Țepeș (A treia țeapă de Marin Sorescu – 1979).

Ultimul rol creat la teatru îl readuce pe scena Teatrului de Comedie, realizând – în regia lui Gheorghe Harag – personajul bătrânului moșier Muromski în Procesul de Suhovo-Kobilin – 1983.

Amza Pellea a interpretat atât personaje istorice (Vladica Hariton din Tudor din Vladimiri de Mihnea Gheorghiu, Voievodul Basarab din Croitorii cei mari din Valahia de Al. Popescu, rolurile din Tudor, Răscoala, Haiducii, Dacii, Columna, Mihai Viteazul), cât și personaje contemporane (Ailincii din Secunda 58 de Dorel Dorian, Manole din Somnoroasa aventură de T.Mazilu), dar și personaje din repertoriul clasic universal (Esteban din Fântâna turmelor de Calderon, Horațiu din Hamlet, Platonov din Un Hamlet de provincie de Cehov).

Rămas probabil în conștiința publicului prin rolul domnitorului din Mihai Viteazul și prin Nea Mărin, reușește în Atunci i-am condamnat pe toți la moarte să atingă ambele personaje. Umilul, și câteodată veselul Ipu recapătă, în finalul filmului, figura dârză și tragică a soldatului țăran din primul război.

Fragment din filmul Decebal

[jwplayer mediaid=”155716″]

Fragment din Filmul Mihai Viteazul

[jwplayer mediaid=”155717″]

A câștigat în 1977 premiul de interpretare masculină, cel mai bun actor, la Festivalul Internațional de Film de la Moscova, pentru rolul său excepțional (Manlache Preda) din filmul Osânda, unde a jucat alături de Gheorghe Dinică și Ernest Maftei, într-o ecranizare de Sergiu Nicolaescu după „Velerim și Veler Doamne” de Victor Ion Popa. Între 22 martie 1973 și 24 septembrie 1974 a fost director al Teatrului Național Craiova. A fost căsătorit timp de 25 de ani din 1958 până la moartea sa în 1983 cu Domnica Mihaela din familia Policrat din Craiova. Este tatăl actriței Oana Pellea.

A decedat în data de 12 decembrie 1983 la București în vârstă de 52 de ani. Este înmormântat la cimitirul Bellu.

[jwplayer mediaid=”155734″]

Filmografie:

1. Neamul Șoimăreștilor (1965)
2. Haiducii (1966)
3. Dacii (1967)
4. Columna (1968)
5. Mihai Viteazul (1971)
6. Atunci i-am condamnat pe toți la moarte (1972)
7. Ciprian Porumbescu (1973)
8. Ultimul cartuș (1973)
9. Un comisar acuză (1974)
10. Stejar – extremă urgență (1974)
11. Nemuritorii (1974)
12. Tată de duminică (1975)
13. Osînda (1976)
14. Accident (1977)
15. Eu, tu, și… Ovidiu (1978)
16. Pentru patrie (1978)
17. Melodii, melodii (1978)
18. Revanșa (1978)
19. Ecaterina Teodoroiu (1978)
20. Nea Mărin miliardar (1979)
21. Mihail, cîine de circ (1979)
22. Capcana mercenarilor (1981)
23. Cucerirea Angliei (1982)
24. 1961 Setea
25. 1963 Tudor
26. 1964 Pisica de mare
27. 1965 Camera albă
28. 1966 Răscoala
29. 1969 Războiul domnițelor
30. 1972 Puterea și adevărul, Săgeata căpitanului Ion
31. 1973 Aventurile lui Babușcă
32. 1974 Proprietarii, Porțile albastre ale orașului
33. 1975 Cantemir, Ulzana, căpetenia apașilor, Evadarea
34. 1976 Lumina pe coline, Trei zile și trei nopți
35. 1977 Boschet de Veneția, Împușcături sub clar de lună
36. 1979 Brațele Afroditei
37. 1980 Duios Anastasia trecea, Casa dintre câmpuri
38. 1981 Poarta de aur a incașilor, Șantaj, Spectacolul spectacolelor, Detașamentul „Concordia”, Ana si „hoțul”
39. 1983 Imposibila iubire

sursa: youtube, wikipedia, adevarul