„Apărarea lui Socrate” – premieră mondială

Publicat de Cosmin Meca, 24 noiembrie 2015, 10:05

Teatrul Național „Marin Sorescu” din Craiova va găzdui vineri, 4 decembrie 2015, începând cu ora 19:30, îa sala „Ion D.Sîrbu”, spectacolul „Apărarea lui Socrate”, de Platon, prezentat de Teatrul Național al Greciei de Nord. Spectacolul este jucat în limba greacă veche, supratitrată în limbile engleză și română. Înainte de a ajunge la Craiova, artiștii greci vor da o reprezentație în cadrul Festivalului „Zile şi nopţi de teatru european la Brăila” (1 decembrie a.c.) și o alta la Sala Atelier a Teatrului Naţional din Bucureşti (3 decembrie a.c.).

Textul original al lui Platon, „Apărarea lui Socrate” , în limba elenă, a fost pus în scenă de regizorul Dimos Avdeliodis, în vara acestui an, de  Teatrul Național al Greciei de Nord (NTNG), cu sprijinul asociației „Diazoma”. Până în prezent, au avut loc reprezentații în importante situri arheologice din Grecia precum: Thessaloniki, Teatrul Grădinii Municipale (Theatro Kipou), Achaea, Teatrul Antic din Dodoni, Thesprotia, Teatrul Antic din Dion, Larissa, Agora Romană, Thessaloniki, Muzeul Arheologic din Thessaloniki.

Spectacolul „Apărarea lui Socrate”, de Platon, este prima punere în scenă, din însăși istoria teatrului, a acestui text, așa cum a fost el scris de Platon, în limba greacă antică, după ce  a fost martor al atmosferei și al emoțiilor generate de acest moment tulburător al istoriei. Ambiţioasă propunere, intenţia regizorului a fost aceea de a recupera, în versiunea originală, în greaca veche, un text aproape uitat, ceea ce constituie o premieră mondială, dar şi o binemeritată restituire filologică şi artistică a unuia dintre din celebrele dialoguri ale filosofului Platon, discipol al lui Socrate.

Odată cu „Apărarea” (Apologia), civilizația antică greacă ajunge la cea mai elevată expresie a sa, datorită faptului că a fost încarnată într-o actuală și incontestabilă ipostază a lucrării vieții lui Socrate, care se încheie intenționat pe moarte, mai degrabă decât să-și piardă libertatea și voința sa de a trăi o viață activă, bazată pe modelul pe care el însuși îl consideră ca fiind corect. În mod simultan, declinul lumii grecești începe atunci când spiritul acestei civilizații specifice, nu a reușit să se integreze în viața reală, în procesul democrației și instituțiilor sociale, și a rămas ca o idee de nerealizat și utopică, posibilă doar poeților.

„Apărarea lui Socrate”, care a avut loc la 21 mai 399 î.H. și a fost consemnată probabil în 397 î.H., reprezintă versiunea scrisă de Platon, bazată pe discursul de apărare al lui Socrate împotriva acuzaţiilor ce i-au fost aduse în procesul intentat de tribunalul popular suprem atenian, Heliaia: faptul de a fi corupt tineretul, de a nu fi crezut în zeii atenieni şi de a fi creat noi zeităţi. Socrate roagă juriul să fie judecat potrivit adevărului şi nu conform forţelor sale oratorice. Elocvența sa nu este însă suficientă pentru a-l scăpa de pedeapsa capitală prin otrăvire. Istoria păstrează unele din ultimele sale gânduri din timpul procesului, când filosoful ar fi spus:  „…mai frumos şi mai uşor, în loc de a-i pedepsi pe alţii, ar fi să-ţi dai toată silinţa să fii cât mai bun tu însuţi”.

Prin „Apologie”, cultura greacă antică atinge expresia ei majoră pentru că dobândește formă, căpătând o existență reală și incontestabilă prin Socrate (care alege în mod conștient moartea mai degrabă decât să fie lipsit de libertatea de a trăi și de a acționa în căutarea scopului real al ființei noastre) și înregistrând prin apologia lui comportamentul oamenilor și imaginea completă a unei civilizații care se pierde și care este foarte asemănătoare culturii occidentale de astăzi.

Motivul folosirii textului original al lui Platon în aceast spectacol nu este o simplă mişcare ingenioasă sau o cercetare literară şi istorică limitată, ci nevoia de a auzi „vocea” textului original , de a asculta şi experimenta emoţiile şi etosul lui Socrate. Scopul original al spectacolului este acela de a recaptura înţelesurile pierdute a unuia dintre cele mai vii texte care au pus fundaţia anticipării civilizaţiei globale.

Este destul de dificil sau chiar imposibil să înţelegem, în zilele noastre, personajul original al acestui text prin traducere, deoarece transpunerea într-o structură lingvistică diferită şi o articulaţie diferită – fie ea greacă sau străină – modifică decisiv etosul oratorului însuşi, prin urmare chiar şi greutatea discursului în sine.