Ascultă vocea – Otilia Cazimir

Publicat de Cosmin Meca, 19 ianuarie 2020, 08:00 / actualizat: 29 ianuarie 2021, 20:28

Otilia Cazimir, născută Alexandrina Gavrilescu (12 februarie 1894, Cotu Vameș-Neamț-8 iunie 1967, Iași) – scriitoare, poetă, traducătoare și publicist română, supranumită poeta sufletelor simple, fiind cunoscută ca autoare de versuri pentru copii.

Pseudonimul, „dezagreat de ea”, i-a fost ales de scriitorul Mihail Sadoveanu și de criticul literar Garabet Ibrăileanu. Scriitoarei nu i-a plăcut deci noul nume: „Dați-mi voie să vă mărturisesc, după atâta amar de ani, că numele acesta, pe care totuși l-am purtat cu cinste, nu mi-a plăcut niciodată. N-am nimic în comun cu eroinele legendelor germane, iar cea dintâi Otilie pe care am întâlnit-o în viață, fetița cu care am stat în bancă în clasa primară, era proastă, grasă și buboasă …” A folosit și alte pseudonime, precum Alexandra Casian, Ofelia, Magda, Dona Sol cu care a semnat în presă, mai ales, articolele „feministe”.

A debutat în anul 1912 în revista „Viața româneasă”, cu poezie, iar debutul în proză a avut loc în anul 1919 în publicația Însemnări ieșene. Cel dintâi volum de poezii, Lumini și umbre, i-a fost publicat în anul 1923, la Editura „Viața Românească”, urmează volumul de versuri „Fluturi de noapte” , Editura „Cartea Românească”, 1927, carte premiată de Academia Română și de comitetul „Femina Vie- Heureuse” de la Paris, cu premiul „Femina”.

A colaborat cu publicațiile „Însemnări ieșene”, „Adevărul literar și artistic”, „Lumea-bazar săptămânal” , „ Bilete de papagal”, „ Iașul nou”, „Iașul literar”, „Orizont”, „Gazeta literară”, „Cronica” și altele.

Între anii 1937-1947 a fost inspector al teatrelor din Moldova, iar din anul 1946 devine colaboratoare permanentă a Editurii „Cartea Rusă”, unde stilizează traduceri din literatura rusă și sovietică.

A tradus din literatura franceză (Maupassant), rusă și sovietică (Gorki, Kuprin, Cehov, Fedin, Gaidar ș.a.).

Pentru bogata sa activitate literară a primit numeroase premii și distincții: Premiul Academiei Române (1927), Premiul Femina (1928), Premiul Național pentru Literatură (1937), Premiul Societatea Scriitorilor Români (1942), Ordinul Muncii (1954 și 1964).