Home » Muzica si film » (Audio) Fonoteca de aur – Ioana Radu

(Audio) Fonoteca de aur – Ioana Radu

Publicat de Cosmin Meca, 14 noiembrie 2015, 08:00 / actualizat: 29 ianuarie 2021, 21:35

(Ioana Radu – Mai vino seara pe la noi)

1917- 17 februarie, Craiova. În casa din strada Sineasca a cârciumarului Braia, se naşte al patrulea copil, Eugenia, cea care avea să devina regina romanţei româneşti – Ioana Radu. Numită în casă Jeana, fetiţa participă la treburile gospodăriei, în timp ce fraţii ei, înzestraţi cu voci frumoase, formează „Trio-ul Braia” care se bucură de apreciere.

Jeana e acceptată doar ca să fluiere frumos sub motiv că „nu are voce”. „Cânţi prost şi scârţii ca roata fântânii” – i se spunea. Deprinde acum meşteşugul brodatului, al cusutului în stil popular. Ascultă fermecată cântecele lăutarilor celebri din Craiova acelor ani, poposiţi în restaurantul tatălui sau, „La ieftenirea traiului”.

1928 – După terminarea scolii elementare, unde i se descoperă calităţi vocale, Jeana Braia intră la liceul craiovean „Elena Cuza”. Teoria muzicală n-o pasionează, lucru pe care-l va regreta mai târziu. Se afirmă la serbări şi începe să cânte romanţe, desprinse din repertoriul lăutarilor vremii. Culege ea însăşi cântece.

(Ioana Radu – Geaba-i lună, geaba-s stele)

1932 – 1936 După liceu, se căsătoreşte cu tânărul profesor de muzică şi compozitor Romeo Rădescu. Jeana primeşte un aparat de radio cu galenă, la care ascultă cu evlavie cântecele Mariei Tănase. Funcţia de „suplinitor” a soţului, simbria mică, nu aduc bani mulţi în casă şi tânăra familie începe un adevărat pelerinaj prin oraşele Olteniei: Tg.Jiu, Drăgăşani, Calafat, Corabia. Jeana cântă tot mai frumos, mai nuanţat, încântând protipendadele locale. Devine o adevărată vedetă, singura bucurie fiind doar cina asigurată la seratele muzicale din casele bogate. Sărăcia, plictisul, inactivitatea sapă dureros şi adânc în sufletul Janei. Simte că trec anii, vocea ei este în formă, dar recunoaşterea se lasă aşteptată… Hotărăşte să-şi ia soarta în mâini. După o noapte de Revelion, în care cântă şi câştigă 2 000 de lei, cu speranţa în suflet, pleacă singură, la Bucureşti, la sora mai mare, Mia Braia. În bagajul anemic – nedespărţitul aparat de radio cu galenă. Începe drumul în căutarea afirmării şi a cunoaşterii idolului ei, Maria Tănase.

(Ioana Radu – Pelin beau, pelin mănânc)

1936 – Sfătuită de îndrumătorul ei, marele cantăreţ Petre Alexandru, Ioana Radu se înscrie cu nr. 513, la Concursul Radiodifuziunii Române. Prezintă un repertoriu bogat şi bine ales pentru vocea sa. Concursul e dificil. Comisia e formată din personalităţi muzicale: Theodor Rogalski, Alfred Alessandrescu, Ion Filionescu (pianistul lui George Enescu), cântăreaţa de operă Valentina Creţu şi compozitorul Alfred Pagoni. Din peste 800 de candidaţi, câştigă concursul doar două tinere: Eugenia Braia şi Eugenia Nedelea (celebre mai târziu ca Ioana Radu şi Rodica Bujor). Premiul – o invitaţie la Teatrul de revistă, unde cânta Maria Tănase. Jana este chemată să cânte „pe viu” la Radio. Cântă prima oară la Radio pe 30 aprilie 1939, într-un program de muzică uşoară cu Petre Alexandru şi Mia Braia, cu numele Jana Radu și acompaniată de Ansamblul „Serenada” condus de Sandu Marian. Melodiile pe care le-a interpretat au fost „Pădure şi iar pădure”, „De cine dorul se leagă” şi „Dorule”. Ion Filionescu o rebotează: „Ţi-ar trebui un nume mai legat de brazdă. Eu ţi-aş zice Ioana Radu.” Debutul radiofonic real, cu pseudonimul ales de Ion Filionescu, s-a desfăşurat în 29 octombrie 1939, în cadrul căruia a prezentat un buchet de melodii populare („Dorule şi-o boală grea”, „Când o fi la moartea mea”, „Am iubit şi-am să iubesc”, „Mă suii pe dealul Cernei”, „La Ciolpani, la crucea’naltă”, „Foaie verde ca cicoarea”) în acompaniamentul orchestrei Vasile Julea.

(Ioana Radu – Tudoriţo nene)

După succesul de la Radio ajunge în Ploieşti unde cântă la restaurantul „Azuga” timp de 6 luni. A avut drept acompaniament orchestra fraţilor Melak din Lugoj. De trei ori pe săptămână revenea în Bucureşti pentru a-şi susţine „micro-recitalurile” la Radio. După încheierea contractului la restaurantul „Azuga” se stabilește definitiv în Capitală, cultivând cu mare succes de public valorile muzicii populare în vestite restaurante şi grădini de vară ale timpului („Potcoava”, „Princiar”, „Motanul negru”, „Cina”), acompaniată de formaţiile instrumentale Vasile Julea, Costică Tandin, Dumitru Spirescu-Olteniţa (cu care a fost și căsătorită), Nicuşor Predescu, Victor Predescu, Nicu Stănescu, etc. Concomitent, în urma sfatului primit de la Gaby Michailescu (impresarul artiştilor Maria Tănase, Petre Ştefănescu-Goangă), se dedică interpretării romanței româneşti. După război, şi-a continuat activitatea concertistică la Radiodifuziunea Română, la Teatrul de Estradă „Constantin Tănase” (unde cânta şi Maria Tănase), la Circul de Stat şi la Orchestra de muzică populară „Barbu Lăutaru” din Bucureşti.

(Ioana Radu – I-auzi valea cum mai sună)

Ioana Radu înregistrează, la Casa Odeon, primele sale cântece pe disc de patefon. Este contemporană cu Gică Petrescu, Petre Gusti, Rodica Bujor, Jean Moscopol, Maria Lătăreţu, Luţa Iovit, Alla Baianova, Fănică Luca, Grigoraş Dinicu. Discurile ei se vindeau ca pâinea caldă.

Revine în Capitală, la restaurantul Potcoava, unde va cânta 8 ani. Îşi diversifică repertoriul arborând toalete diferite, adecvate pentru muzica populară şi pentru romanţe, apoi cântă la „Princiar”, „Motanul negru”, ş.a.

1941 – Războiul intră în casele oamenilor. Camuflaj, teamă, restricţii, tragedii. Cântecul amuţeşte aproape total.

1944 – Revine pacea în Europa. Grupurile artistice bucureştene iau cu asalt micuţele scene ale cinematografelor. Ioana Radu – cap de afiş – reapare în public, pe scena sordidă a cinematografului „Moşilor”. Râde şi cântă muzică populară, încântând publicul epuizat de război.

1949 – Artiştii se grupează. „Primul spectacol” reînvie lumea estradei cu un ansamblu de 100 de persoane, sub bagheta lui Puiu Maximilian. Vedete multe. O sută de spectacole! Domină afişul Ioana Radu şi Maria Tănase. Începe să numere anii in premiere. Străbate ţara în lungi turnee şi culege cântece vechi.

După câţiva ani, este dată afară din Teatru de un director cu care „nu rezona”. Acceptă să cânte la Circ. Face turnee în toată ţara şi peste hotare. Într-o noapte, întorcându-se de la Orşova este victma unui accident de maşină, care o lasă cu sechele grave la un picior. După o lungă suferinţă, revine pe scena Radioului alături de Mihail Miluţă Gheorghiu. În loc de trei piese cântă douăsprezece.

1959 – Spectacolul „Între noi femeile”- lansează cu un succes răsunător romanţa lui H. Mălineanu „Am început să-mbătrânesc”. Maria Tănase o elogiază. Spectacolul are zeci de reluări. „La romanţe e mai meşteră decât mine” consideră Maria Tănase.

1963 – Sprijinită de baston o vizitează pe marea sa prietenă Maria Tănase, la spital. Plănuiesc un mare turneu în comun al artistelor emerite Maria Tănase şi Ioana Radu. Moartea Mariei a surprins-o pe scenă, la Oradea. Lacrimile ei au inundat sufletele spectatorilor. Anunţă retragerea sa de pe scenă şi întreprinde cu mare succes o serie de concerte de adio, în capitală şi in provincie.

1981- A participat la „Crizantema de aur”, ca dascăl inegalabil al tinerilor cântăreţi, pe care-i supraveghează cu atenţie. Are convorbiri cu compozitorii şi textierii.

1986 – Filmează cu Ion Popescu-Gopo pentru filmul „De trei ori Bucureşti”.

(Ioana Radu – Leliță Ioană)

1987- Pleacă în Statele Unite, la sora sa Mia Braia. Cucereşte emigraţia românească, dar se întoarce degrabă acasă.

1987, 8 februarie – Aniversarea a 70 de ani de viaţă şi 50 de ani de cariera muzicală este omagiată de toată suflarea românească artistică şi de marele public. Mesaje, flori. Spectacol omagial la Sala de concerte a Radioului, organizat de TVR, reuneşte pe aceiasi scena pe toti trubadurii romanţei. Apare cartea lui Harry Negrin „Romanţa unei vieţi – Ioana Radu”.

În 1987 cunoscuta realizatoare de emisiuni folclorice a televiziunii publice, Marioara Murărescu, a realizat un interviu cu Ioana Radu.