Babele din martie

Publicat de Cosmin Meca, 2 martie 2019, 07:30

Tradiția spune că fiecare fată ori femeie își alege câte o Babă între 1 și 9 martie și că așa cum este în ziua aleasă, așa va fi și firea omului tot anul.

Unii bătrâni spun că așa cum este vremea în acea zi așa îi va merge omului în anul acela. Și anume, dacă vremea este frumoasă, iar soarele este prezent pe cer, acel om va fi voios și bun la suflet întreg anul și toate îi vor merge bine. Totuși, dacă în acea zi cerul este întunecat, omul acela nu va fi bun la suflet, ci mai degrabă supărăcios. Mai mult, unii cred că dacă ninge sau plouă în acea zi, anul va fi unul bogat.

Există și mai multe modalități prin care oamenii își aleg Babele.

Una dintre acestea se referă la alegerea oricărei Babe, între 1 și 9 martie, după inspirație. 

Unii preferă să-și stabilească această zi în funcție de evenimente importante din viața lor sau a rudelor, cum ar fi ziua de naștere a copilului, data căsătoriei, cifra care le aduce noroc.

O altă metodă constă în alegerea Babei în funcție de ziua de naștere. Dacă ziua persoanei se află între 1 și 9 ale oricărei luni, atunci Baba va fi în acea zi. De exemplu, dacă persoana este născută pe 6 iulie, Baba va fi pe 6 martie. Iar dacă dată nașterii este formată din două cifre, Baba se alege astfel: dacă cineva este născut pe 29 iunie, ziua în care îi pică Baba se calculează astfel: 2+9=11. 1+1=2. Așadar, Baba este pe 2 martie.

O variantă a legendei spune că Baba Dochia avea un băiat renumit pentru frumuseţea sa,  Dragobete. Toate fetele erau îndrăgostite de el, dar băiatul îşi dăruise iubirea doar uneia. Baba Dochia era extrem de rea: copiii fugeau din calea ei când o vedeau, iar oamenii se ascundeau în curţi. Bătrâna nu a acceptat-o pe fată şi, din răutate, i-a poruncit fetei să meargă la râu cu un ghem de lână neagră şi să o spele până ajunge albă, şi abia atunci se poate întoarce le feciorul ei. În mijlocul iernei, când era un ger de crăpau pietrele, fata spăla în continuu lâna primită. Obosită şi un mâinile degerate, fata îşi pierdea speranţa. Lângă ea, la râu, a venit o bătrână, Sfânta Vineri, care i-a oferit o floare roşie cu care să spele lâna. Ghemul, din negru tuciuriu cum era, a devenit pe dată alb ca laptele. Mânioasă că fata a reuşit şi crezând că floarea este un semn de primăvară, Baba Dochia a plecat pe munte cu turma sa de oi. Şi tot înaintând, mai arunca câte un cojoc. Ajunsese baba să poarte numai o ie. Şi exact atunci a pornit un viscol care a făcut-o stană de piatră pe Dochia cea haină şi oile sale. (Sursa: historia.ro)