Cel mai vechi așezământ monahal din România

Publicat de Cosmin Meca, 18 octombrie 2016, 07:14 / actualizat: 1 februarie 2021, 13:38

Cel mai vechi așezământ monahal din România se află chiar pe meleagurile gorjenești. Este vorba despre Mănăstirea Tismana, un remarcabil monument de reculegere unde îți poți găsi liniștea sufletească și îți poți îndrepta chipul către Divinitate.

Mănăstirea se află pe teritoriul orașului Tismana, la aproximativ 36 de kilometri de municipiul Târgu-Jiu. Lăcașul sfânt este așezat pe vârf de stâncă, pe Muntele Stârmina, fiind înconjurat de culmi împădurite și stâncoase. Lângă sfânta mănăstire se află Peștera sfântului Nicodim, ctitorul celui mai vechi așezământ monahal din Țara Românească. Potrivit istoricului Mănăstirii Tismana, consemnat de Mitropolia Olteniei, „ctitorul mănăstirii este Cuviosul Nicodim Cel Sfințit de la Tismana, născut la 1310 și trecut în neființă la 1406. Lui îi aparține alegerea locului și construirea ei, alegerea meșterilor și a materialelor, a arhitecturii și decorațiunilor, având sprijinul material al domnitorilor Basarabi: Radu Negru Voievod și fiii acestuia, Dan și Mircea cel Bătrân. Sfântul Nicodim este de neam valah din sudul Dunării, după mama se înrudea cu domnitorii Basarabi și cneazul Lazăr al Serbiei”.

Cartea caligrafiată de Nicodim la 95 de ani, expusă la Muzeul Național de Istorie

La Mănăstirea Tismana, Sfântul Nicodim a reușit să pună bazele unei vestite școli de caligrafie cu copiști de cărți în diverse limbi. Chiar înainte cu un an să treacă la cele sfinte, Cuviosul a reușit să caligrafieze și să ilustreze cu miniaturi o carte ce conține cele patru Evanghelii pe care le-a îmbrăcat cu niște coperți din argint aurit. În prezent, aceasta este cea mai veche carte și se află expusă la Muzeul Național de Istorie din București. Un an mai târziu, sufletul părintelui Mănăstirii Tismana s-a urcat la Dumnezeu. Cuviosul a trecut la cele sfinte chiar la Crăciunul anului 1406, fiind îngropat în pridvorul bisericii.

Fresca din Pronaos, extrasă și mutată –caz unic în Europa

Biserica ce aparține Mănăstirii Tismana a fost sfințită în anul 1378, chiar de ziua Sfintei Maria, 15 august, astfel că a primit atunci hramul „Adormirea Maicii Domnului”. Edificiul este construit în stil bizantin, are ziduri de piatră extrem de groase, trei turle de naos, pronaos și pridvor. În timp, sfântul lăcaș a suferit, ca toate mănăstirile, mai multe distrugeri, însă a fost refăcută de fiecare dată. La început, biserica așezământului monahal a fost pictată într-o singură culoare, respectiv ocru, existând figuri florale și geometrice. Abia în secolul XVI a fost realizată prima pictură iconografică, imaginea existând și acum pe pereții din pronaos. Potrivit Mitropoliei Olteniei, au avut loc multe lucrări de „modernizare” a picturilor, iar în  anul 1955 s-a întâmplat un lucru unic în Europa. „În anul 1955, în cadrul lucrărilor de restaurare a Mănăstirii conduse de G. Russu s-a trecut la extracția frescei din 1766 din Pronaos – caz unic în Europa. Fresca extrasă a fost încorporată în pereții muzeului Mănăstirii și pe coridoarele chiliilor. Totodată s-a restaurat și conservat prima pictură, din 1564, care a fost lucrată după toate canoanele artei bisericești, cu deosebit talent și evlavie. La realizarea celor nouă registre ale Sinaxarului s-a folosit un roșu oriental-culoare specifică doar Mănăstirii Tismana”.