Columna lui Traian – prima ”bandă desenată” din lume!

Publicat de Liviu Goga, 7 august 2015, 12:51 / actualizat: 29 ianuarie 2021, 20:36

Prima bandă desenată din lume „a apărut în 1827 şi a fost realizată de un profesor elveţian,  Rodolphe Topffer (1799-1846) fiind publicată şi sub formă de carte în 1837 (Les Amours de M. Vieux Bois)”. Cel puţin aşa ne spune istoria şi Dodo Niţă, preşedintele Salonului Naţional de Benzi desenate din România. Într-un fel, este chiar corect, cu toate că francezii îşi readjudecă primatul în ceea ce priveşte realizarea benzi desenate aducând în discuţie celebra tapiserie de la Bayeux. Tapiseria de la Bayeux (localitate în Normandia, Franţa) este, se zice, cea mai frumoasă şi mai vestită cronică ilustrată a secolului al XI-lea. Tehnic vorbind, tapiseria de la Bayeux nu este de fapt o tapiserie (care este o împletitură), ci o broderie (o cusătură). Într-o vreme în care majoritatea populaţiei era analfabetă, tapiseria era desemnată să spună poporului povestea cuceririi Angliei de catre normanzi. Ea este concentrată doar pe povestea lui William supranumit ulterior Cuceritorul, şi se pare că adevăratul comanditar al acestei capodopere ar fi fost fratele vitreg a lui William, episcopul Odo din Bayeux care l-a însoţit la Hastings, unde a jucat un rol important în desfăşurarea bătăliei. Întreaga campanie este descrisă pe această pânză lata de 50 cm şi lungă de 70 m.

Dar este tapiseria de la Bayeux cu adevărat prima bandă desenată din  lume?

Pentru a ne lămuri, trebuie ca mai întâi să descoperim o definiţie exactă a benzii desenate. Iată definiţia pe care o găsim la această oră în Wikipedia: „O bandă desenată reprezintă un mijloc de comunicare pe cale grafică alcătuit cu ajutorul imaginilor și, adeseori, a cuvintelor în scopul de a ilustra un fir narativ”.

În această definiţie se remarcă, pentru început, că „mijlocul  de comunicare grafică” nu e în mod absolut definit. Evident, nici nu poate fi. Azi există şi alte modalităţi de a realiza benzi desenate; puteţi lua colecţia revistei  „Metal Hurlant”  pentru a constata că ea prezintă nu numai benzi propriu-zis desenate, ci şi benzi realizate experimental cu tehnici mixte şi uneori bizare, mergînd de la jocuri din diferite petece textile până la figurine de plastilină. În banda desenată contemporană e permis aproape orice experiment; mai putem numi aceste experimente „bandă desenată”? Dacă da, demersul meu prezentat în aceste pagini devine semnificativ şi sustenabil.

Definiţia deja menţionată a benzii desenate omite o caracteristică importantă a acesteia: irepetabilitatea evenimentului descris. E, într-adevăr, o caracteristică specifică oricărei benzi desenate autentice, deoarece el o diferenţiază de, să zicem, proiecţiile paleolitice gravate pe pereţii peşterilor Lascaux sau Altamira. Şi acolo apar imagini succesive care pot fi interpretate ca reprezentarea unui fir narativ, dar acel fir narativ nu este unul irepetabil; el ţine de o iniţiere şamanică şi va fi reluat, fără modificări, de la o generaţie la alta de către cei care intrau în acele peşteri pentru a-şi câştiga maturitatea spirituală. Andre Leroi-Gourhan (arheolog și antropolog de renume mondial) numea respectivele peşteri sanctuare paleolitice. Pe baza lor era întreţinut un ritual, iar evenimentele care se petreceau, ilustrate de imaginile de pe pereţi, aparţineau unui timp mitic şi unui spaţiu mitic, ambele repetabile şi pe care ni le definesc în profundul lor înţeles un Mircea Eliade sau un Vasile Lovinescu. În egală măsură, nu pot reprezenta benzi desenate imaginile din mormintele faraonilor ce prezintă, succesiv, drumul sufletului (denumit Ka) spre tărâmurile zeilor; şi în acest caz avem imaginile desfăşurării unui ritual repetabil. În schimb, acţiunile descrise de benzile desenate actuale nu sunt repetabile: ele prezintă evenimente (fictive sau nu) demne de a fi menţionate tocmai pentru că se petrec într-un spaţiu şi într-un timp bine conturate, irepetabile, indiferent cât ar fi ele de imaginare.

În România banda desenată nu a reprezentat niciodată un aspect important in istoria culturală, în ciuda afirmaţiilor făcute de anumite persoane care doresc să impună convenţii acolo unde acestea sunt de neimpus. E adevărat că apariţia primei benzi desenate din ţara noastră, Amicul Copiilor, avea loc foarte timpuriu, pe la 1891, sub influenţa modelului austriac, iar primele benzi desenate originale româneşti au aparut în 1896 in Revista Copiilor; dar  ele nu au ajuns niciodată să ne influenţeze într-un mod amplu cultura, aşa cum s-a întâmplat la francezi, de pildă. Pentru români, B.D.-ul a reprezentat mereu o modalitate de exprimare oarecum excentrică şi mergând pe linia divertismentului, în majoritatea cazurilor adresându-se copiilor şi nu adulţilor.

Şi totuşi, pentru istoria acestui pământ, banda desenată e deosebit de importantă.

Cea la care doresc să mă refer nu a fost realizată de noi, dar ni se adresează în mod direct şi este, cred, cu adevărat prima bandă desenată a lumii. Citez iarăşi din Wikipedia: “Columna lui Traian este un monument antic din Roma construit din ordinul împăratului Traian, pentru comemorarea victoriei sale în Dacia, care s-a păstrat până în zilele noastre. Monumentul se află în Forul lui Traian în imediata apropiere – la nord – de Forul roman. Terminată în 113, columna are exteriorul prevăzut cu un faimos basorelief sculptat, în formă de spirală, care reproduce artistic sub o formă epică războaiele dintre romani și daci purtate de Traian pentru cucerirea Daciei. Columna are o înălțime de aproximativ 30 de metri și conține 18 blocuri masive de marmură de Carrara, fiecare cântărind 40 de tone. În anul 1536, soclul Columnei a fost eliberat din ruinele forului lui Traian din ordinul Papei Paul al III-lea. Marele arhitect Fontana s-a ocupat de restaurarea lui, începând cu 1558. În 1589-1590, în locul statuii lui Traian, aflată inițial în vârful columnei, dar dispărută încă din antichitate, a fost așezată o statuie a Sfântului Petru. Basorelieful prezintă scene de luptă din campaniile lui Traian împotriva dacilor din 101-102 (în partea de sus a columnei) și 105-106 (în partea de jos)”.

Atingând apogeul basoreliefului istoric roman, cele 124 de episoade care îmbracă în spirală trunchiul coloanei și care se pare că ilustrează Comentariile lui Traian despre războaiele dacice (De bello dacico), sunt prima relatare a unui eveniment istoric irepetabil care se integrează complet definiţiei date azi benzii desenate. Pentru cei care admiră în zilele noastre scenele de pe columnă ţin să precizez că iniţial toate imaginile au fost pictate în culori vii, culori care au fost şterse de trecerea trimpului. O tehnică similară a fost utilizată şi pe monumentul de la Adamclisi, construit mai devreme, între anii 106-109 la ordinul lui Traian, dar în cazul acestuia lipseşte un fir epic care să lege între ele scenele.

În orice caz, împăratul se poate mândri cu faptul de a fi realizat la Roma prima bandă desenată din lume cu subiect istoric iar noi, românii, moştenitorii direcţi ai dacilor, ne putem la rândul nostru mândri că suntem, oarecum, protagonişti ai acesteia.

Mircea Liviu Goga