Copacii foarte bătrâni au o importanță deosebită în creșterea și conservarea pădurilor

Conform unui studiu recent, copacii străvechi au un rol esențial în dezvoltarea de lungă durată a pădurilor și conservarea diversității genetice.

Cei mai bătrâni dintre arbori au o vârstă de aproape un mileniu și pot fi considerați veritabile mașini ale timpului care oferă informații despre starea pădurii de acum sute de ani. Probabil aceștia au crescut în condiții de mediu foarte diferite față de ceilalți copaci, ceea ce sugearează că urmașii lor ar avea anumite avantaje dacă mediul s-ar schimba.

Unele dintre cele mai longevive specii de copaci sunt pinul bristlecone (Pinus longaeva), care crește doar în Munții Albi din California și supraviețui peste 5.000 de ani, sequoia gigantică (Sequoiadendron giganteum), care, potrivit cercetătorilor, poate depăși vârsta de 3000 de ani și alerce (Fitzroya cupressoides) din Chile și Argentina, cu o durată de viață de aproximativ 4000 de ani.

Chiar și copacii obișnuiți pot trăi sute de ani, moartea lor fiind provocată, de obicei, de forțe externe, cum ar fi furtuni, secete sau infestări cu insecte însă astfel de exemplare sunt din ce în ce mai greu de găsit din cauza exploatării și defrișărilor și încălzirii globale.

Studiile în acest domeniu sunt destul de dificile, deoarece unii arbori nu au inele clar delimitate, existând de asemenea posibilitatea ca cercetătorii să nu dispună de date corecte, chiar și în zonele intens analizate.

Sursă text: livescience.com