Cruella – episodul 11

Publicat de Ducu Mogoseanu, 29 mai 2015, 07:46 / actualizat: 30 ianuarie 2021, 12:39

Prinţul Caspian (adică fiu-meu, după câte mi-a spus Cruella) are nouă ani. Asta e (sau nu e) o scuză posibilă pentru faptul că ieri, în calitate de Silviu Lung jr., a degajat lung, dincolo de centrul terenului. Singurele probleme au fost următoarele: Silviu Lung jr. e lung ca ta-su, e chiar fotbalist şi are şi un teren la dispoziţie. Deci, dacă ai minge de fotbal, mănuşi de portar şi doar o bucătărie, s-ar putea să nu fie suficient. Mingea şi mănuşile i-au ajuns, bucătaria, însă, s-a dovedit prea mică. Aşadar, balonul degajat a ajuns la jucătorul cu numele frigider, care l-a deviat direct în capul Cruellei, iar ea tocmai proba o perucă. Peruca s-a întors exact invers, acoperindu-i faţa Cruellei, ceea ce n-a fost rău. Publicul, adică eu, s-a ridicat în picioare şi a ovaţionat, dar, aşa cum se întâmplă pe stadioane, galeria adversă a ripostat prompt, aruncând cu diverse obiecte. Culmea e că au venit imediat şi jandarmii, mai precis jandarmul de la parter, care m-a rugat frumos să închidem apa la baie, pentru că ei nu mai au nevoie. Le-a ajuns la glezne. L-am ascultat, pentru că jandarmii îţi pot interzice intrarea pe stadioane, iar fără bucătărie eu aş fi mort, deoarece acolo îmi petrec cea mai mare parte a vieţii.

Cu jandarmul încruntat în uşă şi cu o Cruellă urlând şi alergând spre baie, nu ca să oprească apa, ci ca să n-o vadă vecinul cu peruca strâmbă, m-am pomenit cu Prinţul Caspian lângă mine, cu ochii în lacrimi. “Îţi pare rău pentru ce-ai făcut?”, întreb eu. “Nu”, zice el. “Mi-e necaz că nu mi-a reuşit…Pot să mai încerc o dată?” Dacă aş fi sigur că faza se va repeta, mai puţin partea cu jandarmul, mai că l-aş lăsa. Plus că  i-ar îndrepta şi peruca iubitei Cruella. Îl rog să ia o minge mai mică şi-o alege pe cea de tenis de câmp, care sare foarte bine. Foarte bine, dar direct în cana de cafea a Cruellei, care acum e plină de zaţ pe faţă.

Împotriva aşteptărilor noastre, Cruella nu se supără, ci o ia din nou la fugă spre baie. Când Cruella nu se supără, noi chiar ne îngrijorăm…înseamnă că nu-i o zi obişnuită. Ne luăm după ea, discret, şi o admirăm. Se admiră şi ea, dar în oglindă, în timp ce-şi întinde cafeaua pe faţă. “Ce vă zgâiţi aşa?” întreabă. “Nu ştiţi că eu îmi fac în fiecare seară gomaj cu cafea?”. “Gomaj?”, întreabă Prinţul Caspian. “Da”, îi răspund eu, la care el iar izbucneşte în plâns: “Adică nu mai are serviciu?”.

text original, protejat: Ducu Mogoşeanu