Cruella – episodul 13

Publicat de Ducu Mogoseanu, 2 iunie 2015, 08:20 / actualizat: 30 ianuarie 2021, 12:39

Prinţul Caspian, fiu-meu, a avut meci la şcoală. Motiv pentru toată familia să se pregătească, să se îngrijoreze şi…evident, să se aranjeze. Două zile, Cruella s-a probat în mai toate hăinuţele şi cizmuliţele ei – căci acum nu mai e vremea de pantofi şi, oricum, toţi sunt un pic tociţi pe talpă.

Prinţul Caspian a rupt patul din camera lui în timpul unui antrenament. Nu degeaba, ci pentru că el este cel mai bun portar din clasă, alături de încă vreo cinci.

A venit şi ziua mult aşteptată. Cruella s-a aşezat la tribuna oficială, motivându-i doamnei directoare că soţul ei lucrează la radio, deci trebuie să stea la masa presei. Ea, nu soţul. Eu m-am aşezat la galerie, ceea ce i-a provocat Cruellei o grimasă. Dezgustul afişat faţă de mine m-a făcut să mă simt ca acasă.

S-a auzit şi fluierul de început al arbitrului. Meciul a debutat cu o acţiune la mijlocul terenului, la care a participat toată echipa clasei a III-a A, clasa Prinţului Caspian, dar şi toată echipa clasei a III-a B, adversarii. După şaizeci de secunde în care mingea a fost la toţi, dar la nimeni, s-a auzit un fluier care a întrerupt meciul, pentru că Prinţul Caspian nu voia să stea în poartă, deoarece nu-şi găsea mănuşile şi plângea de mama focului.

Peste numai cinci minute, timp în care ambele echipe au căutat mănuşile lui fiu-meu, inclusiv la vestiare, partida s-a reluat. De această dată, vreme de două minute, echipa noastră a împins echipa adversă spre poarta care ne interesa. Ca un făcut, meciul s-a oprit iar şi arbitrul a hotărât să se execute o lovitură liberă directă, deoarece lui Gabi (al nostru) i-a căzut ceasul de la mână şi Cristi de la B i-a călcat pe el de nu mai puteai să porţi nici cureaua. Gabi i-a tras imediat doi pumni lui Cristi, pentru care a sărit Gelu, care i-a tras una la fluierul piciorului lui Gabi, pentru că Gelu are nişte adidaşi super cu crampoane, cu care nu prea poate să alerge pe asfalt, dar uite că sunt buni la ceva. Gabi a căzut urlând şi tăvălindu-se ca în Champions League atunci când joacă echipe româneşti şi încăierarea s-a generalizat.

Prins departe de eveniment, Prinţul Caspian a alergat într-un suflet spre careul advers, strigând: “ Lăsaţi-mă pe mine, că am mănuşi!”. Mănuşi care s-au dovedit chiar folositoare, dar până la un punct, căci al şaptelea pumn al Prinţului Caspian l-a nimerit tot pe Gabi. Fiu-meu s-a scuzat, motivându-i acestuia că nu se aştepta să se ridice atât de repede. Gabi a căzut iar, motiv pentru echipa noastră să ceară două lovituri libere.

Arbitrul a reuşit să aşeze zidul şi să calmeze situaţia, când, deodată, ai noştri s-au luat la bătaie între ei, pentru că toţi voiau să execute lovitura liberă.

Deoarece arbitrul fluierase, Cruella a tâşnit din tribună, a şutat şi…a înscris.Imediat s-a auzit şi fluierul de final.

Într-adevăr, fără să se mai schimbe porţile, trecuseră – pe nesimţite – două reprize de câte cinsprezece minute.

Ai noştri au luat cupa, Prinţul Caspian era în culmea fericirii… până când a ajuns la maşină: atunci Cruella i-a cârpit una peste falca lui deja neagră şi-a urlat: “Nesimţitule, din cauza ta mi-am rupt tocul! Felicitări!”.

text original, protejat: Ducu Mogoşeanu