Cruella – episodul 4

Publicat de Ducu Mogoseanu, 21 mai 2015, 09:16 / actualizat: 30 ianuarie 2021, 12:39

Odată ce eşti în concediu, ajungi să te cunoşti mult mai bine cu ai tăi. Stând împreună, te şi miri cât a crescut Cruella, sau cât s-a îngrăşat Prinţul Caspian. Ori invers…

În România noastră mică, din bucătărie, unde, pentru că a fost înnorat, m-am retras încă de acum unsprezece ani, criza s-a manifestat  tot cam de pe atunci.

În calitate de ordonator de credite, stabilesc, lunar, ce procente din buget le pot aloca Prinţului şi Cruellei, dar, de ce să nu fiu sincer…aş mânia pe Dumnezeu…îmi mai ascund şi eu nişte bani, pentru ce-şi ascund, de obicei, băieţii: pentru plata facturilor. Căci, dacă ar fi fost după ei doi, acum trăiam la ţară, din ajutorul social, fără curent şi, bineînţeles, decât eu.

Accentuarea profundă a crizei a facut-o pe FMI –ul de Cruella să observe că banii primiţi de la Nuţi, recte soacră-mea, sau de la Vica, recte mama, te pot face să te doară-n…recte rectul.

Aceşti bani, în condiţii de criză, pot fi reinvestiţi, cu succes, în papuci cu trandafir roz şi geantă de asemenea, ambele asortate cu tricou uni şi bermude din jeans. Casual, fashion, sports-wear…dar niciodată stop-sales.

De partea cealaltă, Prinţul Caspian urmăreşte cu asiduitate serialul “Oraşelul Leneş”, creat anume pentru el şi pentru maică-sa.

Din acest serial noi înţelegem, copii, că trebuie să ne cumpărăm (nu mai departe de ieri) ochelarii lui Sportacus şi chiar personajul Sportacus, un tip sportiv şi care mănâncă numai mere, ceea ce – mi-a spus Prinţul Caspian – e o mare tâmpenie, pentru că – poate am uitat – atunci când s-a difuzat Spiderman,  i-am spus să nu încerce niciodată să facă ce vede la televizor.

Am fost, aşadar, nevoit să aplic măsuri anti–criză foarte dure şi care se adresează tuturor: mi-am luat ţigări ieftine, căci mi-a spus Cruella că unui bărbat adevărat nu-i stă bine cu    slim-urile ei, beau sifon, pentru că în apa minerală cine ştie ce dracu’ mai bagă ăştia şi port, din nou, espadrilele din studenţie, pe care, de ce să nu fiu sincer, le-am avut şi la nuntă, deoarece aşa-mi potrivise soacră-mea pantalonii la tiv.

Cruella a zis că-mi stă bine cu espadrile, mai ales că e vară şi, în această perioadă a anului, se usucă mai repede.

S-a anunţat o toamnă lungă şi călduroasă. În Grecia.

Prinţul Caspian a venit cu puşculiţa şi cu lacrimi în ochi şi mi-a zis că banii lui sunt şi ai mei, cu condiţia să-i înapoiez o sumă dublă în trei zile. M-am şi gândit că, la acest nivel al dobânzii, într-un an îi sunt dator cu apartamentul. În orice caz, are viitorul asigurat: îl şi văd lucrând la o bancă din România.

De nevoie, i-am sunat pe toţi ai mei, care mi-au răspuns într-un singur glas şi-o singură simţire: “Ce să-ţi facem? Noi te-am pus să-ţi iei maşină?”. Într-adevăr, maşină nu mai are nimeni din oraş. Criza, însă, va trece. Cruella va rămane în sufragerie, cu slim-urile ei şi cu aparatele de gimnastică, iar Prinţul Caspian va urla, în continuare, din camera lui, că vrea ceva de mâncare.  Mă ridic şi-i fac ceva de mâncare. Ştiţi de ce îi fac eu şi nu-l las pe el? Pentru că este prima persoană pe care am văzut-o încercând să-şi pună pateu pe ambele feţe ale feliei de pâine.

text original, protejat: Ducu Mogoşeanu