Cruella – episodul 6

Publicat de Ducu Mogoseanu, 23 mai 2015, 10:03 / actualizat: 30 ianuarie 2021, 12:39

Mâine e ziua mea.

Cel mai fericit moment al anului, evident, după ziua de naştere a Cruellei, după onomastica ei de săptămână trecută, după aniversarea căsătoriei noastre, când ea primeşte cadouri, după Ziua Femeii, după Mărţisor şi, desigur, după Sfânta Maria a Mică, tot ziua Cruellei, dar şi după ziua soacră-mii, care are şi ea onomastica şi e tot femeie, deşi, de departe, n-aş băga mâna-n foc.

Ca să-mi arate cât de importantă e ziua mea, acum zece ani Cruella l-a născut, în aceeaşi zi, pe Prinţul Caspian, de aceea, ziua mea nu mai e atât de importantă. Poate chiar aş   uita-o total, dacă n-aş primi ciorapi şi chiloţi noi, aşa cum îmi puneau ai mei la pomul de Crăciun, încă din o mie nouă sute şaizeci şi şase.

De ziua mea, altfel şi ziua Prinţului Caspian, o să vină pe la noi toţi colegii de clasă ai lui fiu-meu. Vai, ce-o să               ne-mbătăm!

A doua zi, soacră-mii o să-i fie puţin rău, ceea ce nu e rău, dar n-o să fie nici bine, căci Cruella va merge să stea cu ea şi  să-i facă un ceai. Să-i facă un ceai soacră-mea Cruellei, pentru că ea are unghiile făcute încă din o mie nouă sute nouăzeci şi opt.

O bucurie şi-n asta, pentru că o să pot rămâne să fac în linişte curăţenie după musafirii lui fiu-meu, care nu fac cine ştie ce deranj…De exemplu, anul trecut am văruit camera lui şi holurile, am schimbat capacul de la veceu şi bancheta din spate de la maşină.

Pe urmă, seara, Cruella va veni acasă terminată de oboseală, că doar a stat toată ziua cu maică-sa şi şi-au pus masca patruzeci şi doi, cu argilă şi banană, şi-au făcut pedichiura şi     s-au epilat. De aceea, trebuie s-o aştept cu cada plină cu spumă de baie, câteva sendvişuri şi o cafeluţă mai slabă, pentru că, la ora douăzeci şi două şi treizeci de minute, începe o dramă la televizor, alta decât cea din casă. Trebuie  s-o mai aştept şi cu copilul adormit, pentru că este atât de gălăgios…

Când începe drama, după zece jumate, revin în bucătărie, singura mea proprietate, şi beau, cu mine, un pahar cu vin, de ziua mea. Cu apă plată, pentru că aia minerală fâsâie extraordinar de tare când o deschizi şi, dacă aude Cruella, reacţionează imediat: “Tu până când ai, mă, de gând să stai lângă sticla aia?”.

text original, protejat: Ducu Mogoşeanu