De ce este atât de greu să dormim într-un loc nou?
Publicat de Cosmin Meca, 18 noiembrie 2016, 11:59
Fie că este vorba despre mutatul într-o casă nouă sau dormitul într-o cameră de hotel în timpul vacanţei, somnul din timpul primei nopţii nu este deloc odihnitor. O echipă de cercetători din cadrul Universităţii Brown au descoperit cauza efectului ,,primei nopţi”.
Somnul este unul dintre subiectele care încă îi fac pe cercetători să-şi pună întrebări. Majoritatea animalelor dorm, dar încă nu le este clar cercetătorilor de ce este necesar. Având nevoie să supravieţuiască, pentru animale somnul este un inconvenient. Unele animale au evoluat pentru a fi în starea de alertă şi atunci când dorm, ţinându-şi un ochi deschis pe tot parcursul odihnei.
Creierul omului, precum cel al animalului, ar putea considera că o cameră de hotel sau un apartament nou sunt medii imprevizibile şi periculoase. Astfel, experţii au descoperit că şi oamenii pot să-şi odihnească o parte a creierului în timp ce a doua rămâne în alertă, fenomen numit somn cu frecvenţă de unde joase uniemisferic.
De asemenea, dupa cum ne relateza descopera.ro, experţii au descoperit şi efectul primei nopţii. Pentru a detecta cauza, o echipă de cercetători a recrutat 35 de voluntari sănătoşi pe care i-au adus într-un laborator în care au dormit două nopţi, cu o pauză de o săptămână între cele două. Voluntarii au fost conectaţi la maşinării care le măsura ritmul cardiac, nivelul de oxigen din sânge, respiraţia, mişcarea ochilor şi a picioarelor, precum şi activitatea din ambele emisfere ale creierului.
Experţii s-au focusat pe activitatea creierului cu frecvenţe cu unde joase, un tip de comportament al creierului care indică cât de adânc doarme persoana. Aceştia au analizat patru traiectorii din creier în timpul ambelor sesiuni de somn, măsurând cum a fost afectată adâncimea somnului de zgomotul din cameră.
După prima noapte de somn, subiecţii au prezentat o slăbiciune mai mare în jumătatea stângă a creierului. De asemenea, partea stângă era mult mai sensibilă la sunetele ciudate, care constituiau o posibilă ameninţare. O săptămână mai tărziu, când subiecţii s-au întors din nou în laborator, în creierul acestora simetria activităţii era mult mai constantă, fapt ce sugerează că aceştia s-au acomodat cu mediul din jur.
