După 20 de ani – Pacea de la Cozia

Publicat de Cosmin Meca, 21 ianuarie 2019, 17:00 / actualizat: 21 ianuarie 2019, 18:02

Totul a început pe 18 ianuarie 1999, când Miron Cozma, liderul minerilor din Valea Jiului, decide începerea „Marșului spre București”.

10, poate 15.000 de mineri se urcă în autobuze și-n mașini personale și pornesc la drum. Pe Defileul Jiului forțele de ordine fac o primă încercare (eșuată) ca să-i oprească, dar minerii înlătură barajul format de jandarmi prăvălind stânci de pe versanți.

Radio „Oltenia” Craiova îi preia de la ieșirea din defileu, prin Bumbești Jiu, Târgu-Jiu și Horezu.

Joi, 21 ianuarie 1999. Gabriel Liviu Balica se strecoară în tabăra minerilor, eu și Ducu Mogoșeanu mergem pe varianta câștigătoare: stăm cu scutierii.

În fața barajului ridicat la Costești apar vreo 15-20 de inși care cer pace și toleranță, scutierii îi sperie cu bastoane-n scuturi, se trage cu gaze iritante. Mă congestionez la față, încercăm să ne plasăm stratetic pentru a vedea mai bine evenimentele, 3 soldați coboară de pe deal ușor îngroziți, un ofițer îmi arată unde să mă adăpostesc.

Alergăm la mașină, s-o scoatem din zona de pericol. Nu plecăm pentru că, instantaneu, apar pâlcuri de mineri cu fețele transfigurate, deloc prietenoși, purtători de lănteți și pari de prin gardurile sătenilor. Ieșim din mașină, fugim din calea minerilor furioși, dar dăm de scutieri: „ia veniți voi încoace să stăm puțin de vorbă!…”  Urlăm ca disperații „presa, presa, presa”, îi ocolim, continuăm alergarea până la un loc drept.

Două bătrâne stau liniștite pe un buștean și lucrează tihnit la ciorapii pentru nepoți, un bătrân le spune snoave și se răstește la o vacă. Un tânăr în uniformă plânge debusolat și spune, printre lacrimi, că dezertează, că nu se mai întoarce, un domn bine supravehează zona. În spate se-aud lovituri înfundate și vaiete de durere. Și înjurături.

Revenim la locul faptei: liniște, scuturi și bastoane confiscate, militari ostatici, minerii pleacă la Râmnicu Vâlcea unde își petrec noaptea.

Vineri, 22 ianuarie 1999. La ieșirea din Râmnicu Vâlcea spre Pitești sunt două tancuri, la ieșirea spre Craiova, taburi, în fața prefecturii, puhoi de lume. Un zvon fulgeră prin mulțime: vine primul ministru Radu Vasile la Cozia, la negocieri.

La Cozia, mă uit, mă minunez și mă-nchin: nu sunt numai mineri din Valea Jiului, ci și lideri ai Uniunii Sidicatelor Miniere „Oltenia” Târgu-Jiu… Ca să vezi!

În cele din urmă ajung la o înțelegere, Radu Vasile și Miron Cozma ies de la negocieri, intră, singuri, în biserică, în fața sfintelor uși, jurnaliști claie peste grămadă, camere de luat vederi și reportofoane, lupte corp la corp în pronaos.

Rugăciunea este scurtă, cei doi ies, iar premierul declară istoric: „Nu a câştigat nimeni, dar a câştigat ţara”. Trupele de mineri se repliază, urcă în autobuze și pleacă spre Valea Jiului.

Aceasta a fost „Pacea de la Cozia”! 

Peste nici o lună, minerii vor pleca din nou spre București, dar, istoria, imperturbabilă și rece, nu a consemnat și … „Pacea de la Stoenești”.

După 20 de ani!

Marți, la Matinal Radio România Oltenia Craiova, urmăriți, în direct, reconstituirea evenimentelor prin mărturiile reporterilor noștri speciali la acea vreme: Alexandru Mogoșeanu, Gabriel Liviu Balica, Octavian Dobrișan. Moderator: Dan Păsărin.