Iată cum se face vestita băutură, Whisky. Partea I
Publicat de Cosmin Meca, 25 martie 2017, 14:00
Relatează blogger-ul Aslan Shauei:
Eu nu sunt mare amator de whisky, dar și băuturile alcoolice tari, nu prea îmi plac. Prefer berea, sau vinul. Însă atunci când a apărut oportunitatea de a pleca în Irlanda și de a vizita o fabrică de whisky autentică, nu am stat mult pe gânduri. Chiar și cei care nu consumă alcool nu ar fi rezistat la așa ofertă.
Despre faptul cum și unde a apărut pentru prima dată această băutură, există o mulțime de legende, însă eu îmi voi începe relatarea cu istoria apariției mărcii Tullamore DEW. Pentru aceasta, vom pleca în orașul irlandez, Tullamore.
Distileria a fost fondată în anul 1780, de către Joseph Flanagan și redeschisă în anul 1829, de către Michael Molloy, în orașul Tullamore, în apropiere de râul Cloddish. Ea a fost construită pe malul unui canal, care făcea legătura orașului cu râul Shannon la vest și cu orașul Dublin, la est.
Anume pe acest canal, butoaiele cu whisky erau livrate în Dublin.
În această poze, puteți vedea distileria istorică, în care se producea whisky în sec.XIX. La moment, în incinta clădirii se află un bar, unde puteți lua masa, savura un păhărel de whisky, sau o halbă de bere. Tot aici se află muzeul, dedicat Tullamore DEW, dar și un magazin, unde puteți cumpăra atât băutura locală, cât și suvenire. Eu mi-am cumpărat un tricou polo.
Noi însă, ne-am abătut. În muzeu și bar vom intra mai târziu, iar până atunci, să revenim la istoria mărcii din Tullamore. Atunci când Michael Molloy a decedat în anul 1846, distileria i-a revenit lui Bernard Daly, iar mai târziu, fiului său, căpitanul Bernard Daly Jr. Tânărul Daly era un sportiv înrăit: crescător de cai, participant la competițiile internaționale de Polo pe cai. Plăcerile sportive îi lăsau foarte puțin timp pentru afacerea de familie. Din această cauză, el a început să caute un manager, pentru a se ocupa de distilerie.
Pe acest post a fost angajat Daniel E.Williams, care a devenit o persoană marcantă în istoria whisky-ului irlandez. El lucra la distilerie încă de la vârsta de 14 ani, iar Daly i-a oferit puterea de conducere deja la vârsta de 25 de ani. El era o persoană foarte modernă, pentru vremurile în care a trăit. În primul an, Daniel a aplicat , pentru prima oară în Irlanda, tehnologia distilării triple și a prezentat publicului larg, ceea ce cunoaștem noi azi, brandul Tullamore DEW.
Numele băuturii provenea dintr-un joc de inițiale ale lui Daniel, DEWiliams și avea și un motto: Give every man his DEW. În același an, 1893, Daniel a adus iluminatul electric în Tullamore și la distilerie. Încă peste doi ani, primul telefon din Tullamore. În scurt timp, au apărut și primele camioane cu motor cu ardere internă. Ele erau folosite pentru a livra butoaiele cu whisky. Și iarăși, Daniel a devenit primul din regiunea sa, care a utilizat noile tehnologii, transportul auto, în locul canalului.
Iar acuma, să intrăm în interior, să vedem cum arată fosta distilerie.
Destul de simpatic și atrăgător.
După masă, noi am continuat să facem cunoștință cu procesul de fabricație al acestei băuturi. Pentru a o prepara, sunt suficiente doar câteva ingrediente: orz, malț din orz, porumb și desigur, apă pură. Pentru diferite mărci de whisky, sunt utilizate diferite rețete, însă pentru Tullamore, anume aceasta.
În această poză se arată de unde cei de la Tullamore, iau apa pură.
Înainte, anume așa era mărunțit orzul.
În primul rând, este necesar de a prepara malțul din orz – cereala trebuie sortată cu grijă, curățită și uscată. Apoi, el este înmuiat și așternut într-un strat de 5-7 cm pe podeaua ambarului, pentru a încolți. Acest lucru este necesar pentru ca amidonul din cereale, să se transforme în zahăr. Grăuntele încolțit (malțul) ajunge la uscat. Dacă bobul nu este germinat, rezultă un whisky de tip grain. În forma sa pură, el practic nu ajunge în vânzare. El este folosit pentru cupaj. Dacă în Scoția, cerealele sunt uscate cu ajutorul fumului de la cărbunele din lemn și rumegușul de lemn, astfel obținând „cereale afumate”, ce au o influență asupra gustului băuturii, atunci în Irlanda sunt folosite cuptoarele simple.
Apoi merge procedeul de obținere a mustului. Malțul este mărunțit, obținându-se făină (grist), amestecat cu apă fierbinte și depozitat pentru 8-12 ore. În rezultat, se obține un lichid cu gust dulce (wort).
După aceasta, se pornește procesul de fermentare. La mustul răcit, se adaugă drojdie și fermentarea are loc în următoarele 2 zile, la temperaturi de 35-37°C. În urma fermentării, se obține o băutură slab alcoolică, asemănătoare cu berea (wash), de aproximativ 5%.
Imediat ce mustul va fi gata, începe procesul de triplă distilare, în cazane de cupru. În muzeu s-au păstrat acele cazane.
Așa arată aparatele de distilare, văzute de sus. Din relatările producătorilor, rezultă că forma aparatelor influențează gustul final al băuturii. Fiecare distilerie își are propriile aparate, numite pot stills, cu forma și volumul proprii. Se consideră că aparatele de distilat înalte și înguste, îi oferă băuturii un gust mai fin și mai ușor, decât cele mici și largi. În unele distilerii, atunci când erau înlocuite aparatele vechi, cele noi aveau dimensiunile exacte cu ale celor vechi, până și defectele (ondulațiile și deformările), pentru a păstra gustul băuturii.
În zilele noastre, nimeni nu va mai sta să facă îndoituri pe aparatele moderne. Cele moderne, vi le voi prezenta mai târziu.
sursa:calatorul.net
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.