Marin Sorescu, ”scriitorul neinteles” al Olteniei

Publicat de Cosmin Meca, 19 august 2015, 12:32

Marin Sorescu s-a născut la Bulzesti, județul Dolj în data de 19 februarie (29 după spusele fratelui său) 1936. A primit de 6 ori premiul Uniunii Scriitorilor din România, Premiul Academiei Române în anii 1968 și 1977 plus multe alte distinctii. A fost Ministrul Culturii între 25 noiembrie 1993 și 5 mai 1995. A fost căsătorit cu Virginia Sorescu și nu a avut copii. A murit la București în data de 8 decembrie 1996.

Sorescu a fost poet, dramaturg, prozator, eseist și traducător. Operele lui au fost traduse în mai mult de 20 de țări, totalizând peste 60 de cărți apărute în străinătate. S-a făcut remarcat și prin preocuparea pentru pictură, deschizând numeroase expoziții în țară și în străinătate. Şcoala primară o face în comuna natală. Începe liceul la “Fraţii Buzeşti” din Craiova fiind transferat apoi la Şcoala Medie Militară din Predeal, absolvită în 1954. Face facultatea de Filologie din Iaşi (1955-1960). Se stabilește în Bucureşti și are o ascensiune rapidă în lumea literară. Este considerat unul dintre cei mai mari scriitori români contemporani. Marin Sorescu a fost cunoscut în timpul vieţii pe aproape toate continentele planetei.

[jwplayer mediaid=”157858″]

Marin Sorescu debutează în 1964, la vârsta de 28 de ani, cu volumul de parodii „Singur printre poeți”. Până la moartea sa în 1996 mai publică încă 23 de volume, devenind o figură marcantă a poeziei românești contemporane. În 1966 primește Premiul Uniunii Scriitorilor pentru „Poeme”, reușind să repete această performanță de încă 5 ori pe parcursul carierei. Printre volumele cele mai cunoscute se numără „Tușiți” (1970), „Suflete, bun la toate” (1972), precum și ciclul de 4 volume intitulat „La lilieci” (1975, 1977, 1980, 1988), un univers poetic construit pornind de la un cimitir ce poartă acest nume. Poezia lui Sorescu acoperă o zonă literară largă, stilul său ironic și degajat trezind în cititor spiritul ludic al copilăriei. De altfel multe dintre volumele sale sunt dedicate celor mici („Unde fugim de acasă?” – 1967, „Cirip-ciorap” – 1993). La moartea lui au rămas în manuscris cincisprezece volume, poezie, eseu, jurnal și roman.

Sorescu a fost poet, dramaturg, prozator, eseist și traducător. Operele lui au fost traduse în mai mult de 20 de țări, totalizând peste 60 de cărți apărute în străinătate. S-a făcut remarcat și prin preocuparea pentru pictură, deschizând numeroase expoziții în țară și în străinătate. Fără a se înscrie într-un partid politic după Revoluția română din 1989, a ocupat funcția de Ministru al Culturii în cadrul cabinetului Nicolae Văcăroiu (25 nov. 1993 – 5 mai 1995).

Dramaturgia lui Marin Sorescu abordează cu precădere tematica teatrului poetico-parabolic în trilogia ”Setea Muntelui de sare”, care cuprinde piesele Iona, Paracliserul și Matca. Uneori autorul abordează fie teatrul contemporan în „Există nervi” sau teatrul istoric în „A treia țeapă” și Răceala sau comedii, precum Vărul Shakespeare, al căror mobil este chiar ironia mușcătoare, împrumutată din lirica soresciană.

A impus un stil degajat, uşor ironic, fantezist (care atenuează reflecţia gravă), deconcertant, de multe ori feroce în profundul sau simţ critic. Sunt foarte cunoscute volumele din ciclul “La lilieci”, imaginând un univers poetic pornind de la un cimitir ce poartă acest nume. Ideea i-a venit lui Marin Sorescu în momentul în care acesta se afla cu o bursă în SUA la Universitatea din Iowa când i-a căzut în mână un volum al poetului american, Edgar Lee Masters intitulat Spoonriver, construit în acelaşi mod. Ca dramaturg, Sorescu este autorul unei capodopere, “Iona”, care împreună cu alte piese ale sale, figurează în repertoriul multor teatre din lume. Creaţia sa dramaturgică poate fi considerată şi ea ca fiind excepţională: “Iona”, “Paracliserul”, “Matca”, “Există nervi”, “A treia ţeapă”, “Răceala”. Piesele sale s-au bucurat de o primire excepţională, fiind traduse şi prezentate pe scene din Paris, Zürich, Tampere, Berna, Copenhaga, Geneva, Napoli, Helsinki, Dortmund, Varşovia şi Port-Jefferson (SUA).

Marin Sorescu a fost membru al Academiei Române, al Academiei Mallarmé din Paris, al Academiei Europene de Ştiinţă şi Artă din Veneţia, al Academiei de Arte, Ştiinţă şi Profesii din Florenţa. A condus revista literară “Ramuri” şi a fost preşedintele Uniunii Scriitorilor din Craiova. Critici de talie internaţională au opinat că a fost unul dintre cei mai reprezentativi poeţi contemporani ai lumii, nominalizat pentru Premiul Nobel pentru literatură. În ţarã i-au fost decernate cele mai înalte distincţii: Premiul Academiei (de două ori), Premiul Uniunii Scriitorilor (de şase ori).A luat importante premii internaționale. Marin Sorescu ocupă un loc important în programa şcolarã, atât în învăţământul preşcolar, prin cărţile sale pentru copii, cât şi în învăţământul primar şi liceal şi în Facultăţile de Filologie. A fost decretat de G. Călinescu ”tot ce poate fi mai nou în poezie si chiar în dramă”. Parodia ca gen minor, a fost luată în serios de poet făcând o parodiere critică, anticalofilă(împotriva tendinței de a da expresiei literare o atenție deosebită sau excesivă) si conventională, râzând de clasici si de debutanti. Avea un umor liric cu întepătură amicală care a prins, aruncând peste bord conventiile lirice protocolare si academiste laolaltă cu cele moderniste. El dezbate lucruri cunoscute, dar spuse „pe dos”.

Ultima poezie a lui Marin Sorescu este şi cea mai tristă

Scară la cer

Un fir de păianjen

Atârnă de tavan.

Exact deasupra patului meu.

În fiecare zi observ

Cum se lasă tot mai jos.

Mi se trimite şi

Scara la cer – zic,

Mi se aruncă de sus.

Deşi am slăbit îngrozitor de mult

Sunt doar fantoma celui ce am fost

Mă gândesc că trupul meu

Este totuşi prea greu

Pentru scara asta delicată.

– Suflete, ia-o tu înainte.

Pâş! Pâş!

Operele sale:

• 1964 – Singur Printre Poeți
• 1965 – Poeme Sorescu
• 1966 – Moartea Ceasului
• 1966 – Unde Fugim De-Acasă? – Aproape Teatru, Aproape Poeme, Aproape Povești
• 1967 – Poeme Sorescu
• 1968 – Ioana
• 1968 – Tinerețea Lui Don Quijote
• 1969 – 80 Poezii – 80 Poesie
• 1969 – Lirice Pasternac
• 1969 – Teoria Sferelor De Influență
• 1970 – Paraclisierul
• 1970 – Tușiți
• 1970 – Unghi
• 1972 – Rame – Douăzeci Și Cinci De Poezii
• 1972 – Singur Printre Poeți
• 1972 – Suflete, Bun La Toate
• 1973 – 1980 – La Lilieci
• 1973 – Astfel
• 1973 – Ocolul Infinitului Mic Pornind De La Nimic
• 1974 – Setea Muntelui De Sare
• 1975 – Insomnii – Microeseuri
• 1975 – Norii
• 1976 – Descîntoteca
• 1976 – Matca – Piesă În Trei Acte
• 1976 – Poeme Sorescu
• 1976 – Starea De Destin
• 1977 – Trei Dinți Din Față
• 1978 – Sărbători Itinerante
• 1978 – Trei Dinți Din Față
• 1979 – Ceramică
• 1979 – Tinerețea Lui Don Quijote
• 1980 – Teatru Sorescu
• 1982 – Fîntîni În Mare
• 1982 – Viziunea Viziunii
• 1983 – La Muerte Del Reloj
• 1984 – Drumul Sorescu
• 1984 – Ieșirea Prin Cer
• 1985 – Tratat De Inspirație
• 1985 – Ușor Cu Pianul Pe Scări : Cronici Literare
• 1986 – La Lilieci
• 1987 – Adam Puslojic, Omul, Opera Și Încă Ceva
• 1987 – Apă Vie, Apă Moartă
• 1987 – Micii Grădinari În Minunata Lume A Plantelor
• 1989 – Augustin Buzura Și – Drumul Cenușii
• 1989 – Ecuatorul Și Polii
• 1990 – 1993 – Poezii Sorescu
• 1991 – Poezii Alese De Cenzură
• 1992 – Vărul Shakespeare Și Alte Piese
• 1993 – Iona – A Treia Țeapă – Vărul Shakespeare
• 1993 – Trei Dinți Din Față
• 1994 – Traversarea
• 1995 – Iona
• 1995 – Lulu Și Gulu-Gulu : Versuri Pentru Copii, Ilustrate De Autor
• 1995 – Poemele Tuturor Tainelor
• 1996 – Din Grădina Copilăriei – Culegere De Poezii Pentru Elevii Din Clasele I-IV
• 1996 – Moment Poetic
• 1996 – Poezii Sorescu
• 1996 – Unde Fugim De-Acasă? : (Aproape Teatru, Aproape Poeme, Aproape Povești)
• 1997 – Puntea (Ultimele)
• 1998 – Diligența Cu Păpuși
• 1998 – Douăzeci Și Cinci De Poeme
• 1998 – Efectul De Piramidă
• 1999 – Japița – Inedit
• 1999 – Romanul Călătoriilor – Jurnal Inedit
• 2000 – Încoronare
• 2000 – Iona
• 2000 – Scrinteala Vremii
• 2002 – 2006 – Opere Sorescu
• 2003 – Iona
• 2003 – Parodii – Fabule – Epigrame
• 2003 – Unde Fugim De-Acasă?
• 2003 – Unde Fugim De-Acasă? – Aproape Teatru, Aproape Poeme, Aproape Povești 2
• 2004 – Bile Și Cercuri
• 2004 – Ceramică
• 2004 – Iona
• 2005 – Între Linii
• 2005 – Iona Și Alte Două Piese
• 2005 – Ocolul Infinitului Mic, Pornind De La Nimic
• 2006 – Poezii Sorescu
• 2006 – Poezii Alese Antologie Pentru Uz Școlar
• 2006 – Teatru Sorescu
• 2006 – Trei Dinți Din Față
• 2009 – Trei Dinți Din Față
• 2010 – La Lilieci

sursa: youtube, wikipedia,istoria pe scurt