OVIDIU MICULESCU: „Cum să nu reparăm noi ceva ce merge, cum să nu distrugem un lucru performant!?”
Publicat de Cosmin Meca, 9 noiembrie 2016, 15:07 / actualizat: 30 ianuarie 2021, 11:23
Președinte-director general al Societății Române de Radiodifuziune. Mai nou se luptă cu politicienii pentru independența Radioului public. Ovidiu Miculescu face asta ca unul care a reușit mai întîi ca particular și care nu vrea să lase o înfrîngere a interesului public în urma lui.
Cristian Teodorescu: De ce n-ar fi bine ca Radioul public să devină bugetar, domnule Miculescu?
Ovidiu Miculescu: Pentru că într-un timp relativ scurt ar intra și Radioul în rînduri: în rîndul companiilor de stat muribunde sau falimentare de-a dreptul, așa cum sînt majoritatea în țărișoara noastră; în rîndul celor cu locurile și posturile de ocupat de oameni “de bine” ai partidelor din lista negociată de cîștigătorii unor alegeri; în rîndul lăutarilor care cîntă ce comandă cel care plătește; în rîndul celor care susțin necondiționat puterea politică ce guvernează; în rîndul funcționarilor prăfuiți care stau prin birou cele opt ore regulamentare (cînd nu se învoiesc de la șefu’), privesc romantic și responsabil, desigur, borcanul cu zacuscă din fereastră în așteptarea pauzei de prînz și așteaptă cu ochii pe ceas ora de plecare acasă (atunci cînd nu merg la “doctor”, la minister, la bancă, la școală la ăla micu’ etc.); în rîndul posturilor de duzină, cu tot mai puțină cultură (e scumpă, domnule, și noi avem alte priorități!), fără evenimentele extraordinare pe care le susținem acum.
C.T.: Parcă s-a mai încercat trecerea SRR la buget prin anii ‘30. Atunci cum s-a întîmplat?
O.M.: În 1932 a existat o încercare de înregimentare politică, la patru ani după înfiinţarea Societăţii. După o analiză atentă s-a ajuns la concluzia că se renunță la ideea etatizării (care urma a fi realizată printr-un proiect de lege a radiofoniei depus la birourile Camerei la acel moment), pentru că nu este deloc oportună, iar societatea autonomă nu trebuie transformată într-o instituție de stat.
C.T.: În țările europene unde există posturi publice de radio ascultătorii plătesc abonament. Mai încearcă și prin alte țări parlamentarii să treacă Radioul public din țara lor la buget sau sîntem noi mai originali?
O.M.: În marea majoritate a țărilor europene serviciile publice de media sînt finanțate direct, din taxă, abonament, de fapt din acea contribuție lunară a cetățenilor care nu au nevoie de un intermediar – guvern sau minister – în relația lor directă cu Radioul sau Televiziunea lor națională. Și aici vorbesc despre țări ca Marea Britanie, Germania, Franța, Italia, Cehia, Slovacia, Austria, Elveția și multe altele. În unele țări ca Andorra, Ungaria, Croația sau Cipru serviciile publice de media sînt plătite de la buget, un buget tot mai mic și oricum la dispoziția exclusivă și discreționară a unor guvernanți politici. Știți probabil cît de liberă e media publică din exemplele de mai sus… Noi? Originali mereu: păi, cum să nu reparam noi ceva ce merge, cum să nu distrugem un lucru performant, cum să nu stricăm ceva care de aproape 90 de ani funcționează așa și funcționează bine? În alte țări, parlamentarii sau politicienii, trecători și ei ca noi toți, au alte ținte electorale sau de guvernare; în orice caz, nu schimbă legi în viteza a șasea, în campanie electorală, fără să întrebe sau să se consulte cu cineva și mai ales nu își atacă pe la spate postul național a cărui autonomie e consfințită în Constituție.
C.T.: Dar, vorba cuiva, ce are bugetul de nu vă place?
O.M.: Aici nu e vorba de plăcut sau neplăcut. Nu vorbim sau acționăm ghidați de impresii, păreri auzite pe la colțuri sau “argumente” ale unora care nu au performat vreodată, oriunde, sau a căror singură legătură cu Radioul este că au radio în mașină sau telefon, dar nici măcar pe ăla nu îl ascultă! Există argumente pragmatice. Este vorba de funcționalitate, de consecvență, de predictibilitate, de autonomie, de legătura directă cu cetățeanul, de independența față de guverne politice și, nu în ultimul rînd, de buna credință. Ascultați Radio România și vă veți convinge. Este inacceptabil și total nepotrivit ca un serviciu public de media lider de audiență, extrem de stabil financiar, promotor și susținător al culturii, respectat și ascultat internațional, autonom tocmai prin modelul de finanțare actual, menținut de 88 de ani, în rînd cu lumea bună din Europa, să devină un subcapitol bugetar la mîna și îndemîna unor guvernanți cu interese politice diferite. Un serviciu public cum e Radio România nu trebuie să devină goarnă de propagandă a unora sau altora. Pentru că asta face, de fapt, trecerea la buget! Plus toate celelalte “bune intenții” ale unor potentați (sau patentați) politici ai momentului, declamate pompos, dar fals, cu care este pavat drumul spre… Putem discuta foarte aplicat și în detaliu fiecare aspect, tehnic, de la forecast, previziune, la analiza senzitivă pe cashflow sau la impactul rectificărilor bugetare atît de dragi guvernanților, adică pe schimbarea roților în mers… În plus, dvs. mai credeți în promisiuni electorale deșănțate?
C.T.: Dl Liviu Dragnea susține că l-ați amenințat într-o discuție pe tema asta…
O.M.: Nu am amenințat pe nimeni niciodată. Cetățeanul despre care vorbiți a mințit grosier de la tribuna Parlamentului României. Nu că pe acolo sau pe la ei pe la partide nu se minte, dar parcă e prea de tot… Așa cum am clarificat imediat, nu am vorbit în acea zi cu nimeni din partidul domniilor-lor. Ultima dată cînd am discutat cu dînșii a fost cu o zi înainte, la comisia de buget-finanțe din Camera Deputaților, unde onorabilii membri au votat în unanimitate pentru menținerea situației actuale, doar în ce privește taxa radio-TV. Și ca să fiu foarte exact, singurele cuvinte pe care le-am adresat au fost: domnilor, vă mulțumesc pentru responsabilitate și pentru înțelegerea importanței serviciului public; adevărul e unul singur și el poate fi demonstrat.
C.T.: Radioul public a fost declarat instituție de interes național. Dacă e așa, i se pot schimba sursele de finanțare bătînd din palme?
O.M.: Radioul este serviciu public de interes național. Rolul său, din acest punct de vedere, este foarte complex. Gîndiți-vă doar la un singur lucru: Doamne ferește, vine o catastrofă, un cataclism… trebuie comunicat rapid cu populația, oriunde s-ar afla ea în țara asta. Fără curent în case… Fără net… Fără televizor… Cum facem? Cei care au gîndit modul de funcționare și finanțare a Radioului public național, încă de la început, au știut ce fac. Și s-au uitat și ei probabil în jur; cum or face ăia mai deștepți, mai evoluați tehnologic, mai experimentați decît noi? Acum, alții într-adevăr bat din palme și iau la palme unul dintre foarte puținele servicii publice, parte din ultimul secol de istorie a României, care își îndeplinește misiunea publică și care face performanță… Trist, altfel. Și odată răul făcut, ura și la urne!
C.T.: Ce audiență aveți?
O.M.: Radio România este lider de audiență, este pe locul 1 în market share atît la nivel național și urban, cît și pe București. Peste 4,5 milioane de ascultători sînt zilnic pe frecvențele noastre. Au încredere în noi, îi informăm corect, echilibrat, imparțial. Le oferim cultură, educație, susținere și promovăm limba română, istoria, tradițiile, valorile naționale: românii apreciază asta, de asta ne ascultă. Dăm examen în fața lor în fiecare oră, în fiecare zi!
C.T.: Cu veniturile cum stați? Mai precis, aveți datorii?
O.M.: Administrăm corect și eficient, pe plus, banii care vin din taxa radio, de altfel cea mai mică din Europa. În acest moment stăm cu cîteva zeci bune de milioane în rezerve și cu un plus consistent la nouă luni. Sînt banii pe care îi investim în buna funcționare, cultură și educație, în extinderea acoperirii cu semnal, în tehnologie, în performanță. Ne finanțăm singuri toate investițiile. Nu avem credite, nu avem datorii, nu avem facturi întîrziate la plată. Dar poate și aceste lucruri fac cu ochiul unor cetățeni care visează glorie politică și comandă la guvernări. Păi, mai sînt multe locuri în care lucrurile merg așa bine? Hai să privim în jur puțin…
C.T.: Ce credeți că se va întîmpla pînă la urmă cu Radioul public?
O.M.: E greu să faci previziuni aici și mai ales acum. Văd multă lume orbită de alegeri, gonind nădușit după voturi, gata să sacrifice orice pentru a le obține, călcînd în picioare principii, tradiții și valori, și mai văd oameni cu putere de decizie responsabili în această perioadă agitată, mult mai puțini, care înțeleg ce înseamnă Radio România. Aceștia din urmă au un rol determinant în ceea ce se va întîmpla. Mai văd tabere din presă care se poziționează pe subiect, spunînd lucruri despre care nu știu, nu au habar, dar nici nu vor să aibă; sînt și foarte mulți jurnaliști care înțeleg momentul și implicațiile pe viitor și au curajul să spună ce gîndesc. Mai văd cele mai mari organisme internaționale de media din lume și servicii publice din țări cum am vrea și noi, sindicate, asociații profesionale, ONG-uri, lideri de opinie din toate domeniile care reacționează ferm la inițiativa de înregimentare a Radioului și Televiziunii. Dar văd în primul rînd foarte mulți oameni, români, anonimi, de la oraș și de la țară, cu mai multă școală sau mai puțină, mai în vîrstă sau mai tineri, care înțeleg ce vor unii să facă în legătură cu Radioul lor! Să li-l fure „cu acte”, cum zice românul. Cu legea adică, monșer!
sursa: catavencii.ro
