OZN-ul secret din Estonia

Publicat de Liviu Goga, 29 aprilie 2015, 11:39

Enigma din fantana

In anul 1984, un grup de cativa muncitori din Tallinn, capitala Estoniei, s-au deplasat intr-un cartier marginas, aflat in apropierea parcului Merivalja, pentru a-si ajuta un coleg de la locul de munca, pe nume Virgo Mitt, sa sape in curtea casei sale un put. Zis si facut, oamenii s-au pus veseli pe munca, stimulati si de un snaps cu ienupar si piper. Cand, la o adancime de 6-7 metri, aparatul de foraj a inceput sa scrasneasca si mai apoi s-a blocat intr-o piedica dura, de netrecut. Muncitorii au insistat, dar rezultatul a fost ruperea aparatului, desi sfredelul era dintr-un otel special. Un corp masiv si foarte dur impiedica continuarea sapaturilor. Cu ajutorul unui clivor (un instrument special de taiat diamantele), muncitorii au reusit pana la urma sa desprinda un fragment din obiectul ingropat in pamant, pe care, uimiti de aspectul lui (ceva intre metal si cristal), l-au trimis ulterior unui laborator de analize local, care nu a reusit sa afle originea sa. In cateva ore (conform centralismului sovietic), probele au fost expediate cu un curier special la Moscova si la Leningrad. Mai tarziu, institutul tehnic de fizica din Moscova a afirmat ca era vorba despre un obiect facut dintr-un aliaj foarte rar de titan, argint, galiu, thoriu, indiu si niobiu, in vreme ce institutul de tehnica aeronautica din Leningrad informa autoritatile comuniste ca metalul analizat era „imun” la acizi si avea o protectie uriasa impotriva temperaturilor inalte. Duritatea lui era, de asemeni, remarcabila: suporta o presiune de 1277 de kilograme pe metrul patrat. Dupa rezultatele expertilor sovietici, li s-a permis si cercetatorilor de la academia de stiinte a Estoniei sa cerceteze obiectul din fantana lui Virgo Mitt. Bineinteles, rezultatele au fost comunicate tot Moscovei. Astfel, pe 16 iulie 1987, Evgheni Popov, secretarul cu probleme industriale al comitetului central al PCUS a primit un raport din partea lui Herbert Wijding, geologul estonian insarcinat cu studierea descoperirii de la Tallinn, in care acesta afirma: „toti oamenii de stiinta estonieni implicati in cercetarea obiectului au cazut de acord ca nu este vorba de un obiect natural, ci de un artefact cu structura elaborata tehnic, dintr-o compozitie metalica necunoscuta. Pe scurt, un corp artificial, ingropat la sapte metri sub pamant.”

Un obiect vechi de zece mii de ani

Cercetarile ce au urmat au avut drept scop stabilirea, pe baza unor noi probe extrase din fantana lui Virgo Mitt, a formei si marimii exacte a obiectului. In documentul redactat la finalul expertizei se afirma: „S-a stabilit prin intermediul metodelor geofizice ca este vorba despre o anomalie tehnica, a carei prezenta in pamant nu poate fi explicata”. In privinta dimensiunilor artefactului, un alt specialist, mineralogul Nikolai Setcevanov a ajuns la concluzia ca obiectul are „un diametru de 15-20 de metri, cu o grosime la mijloc de 3-4 metri, care se subtiaza spre margini in mod uniform. Intregul corp este inconjurat de un puternic camp magnetic”. S-au furnizat ipoteze legate de provenienta obiectului, explicate prin structura geologica a locului, compus dintr-o morena, un amalgam de piatra, prundis si lava, format in perioada ultimei glaciatiuni. Cu alte cuvinte, obiectul misterios din Tallinn avea o vechime de zece mii de ani! Dar cine putea la vremea aceea sa produca un obiect format din niste aliaje descoperite abia in vremurile moderne? Locuitorii din Atlantida sau o alta civilizatie necunoscuta? Sau e vorba, poate, despre un ozn esuat pe Pamant din vremuri stravechi? Forma artefactului din Tallinn duce cu gandul, chiar daca descrierile geologice sunt uneori vagi, la asa-numitele popular „farfurii zburatoare”.

Morti bizare

Sa fie descoperirea din Tallinn un obiect SETA? (cercetarea artefactelor extraterestre – Search for Extraterrestrial Artefacts – un domeniu al ufologiei care se ocupa de cautarea de inteligente extraterestre, de semnale radio din univers sau de alte urme materiale). Una din tezele de baza ale SETA sustine ca extraterestrii care candva, demult, au coborat pe Pamant, au lasat aici relicve care merita cautate si cercetate. Or, raportul oamenilor de stiinta estonieni confirma o asemenea ipoteza si in cazul obiectului din Tallinn. Iata ce spune el: „Structura si insusirile aliajului au reprezentat o enigma pentru specialistii nostri, pentru ca tehnologia obtinerii unui astfel de aliaj este de data recenta. Duritatea lui si rezistenta la temperaturi ridicate il recomanda ca o materie prima pentru constructia de rachete”. Dar misterul obiectului din fantana din Tallin nu se reduce la aliaj. Gasirea lui a fost insotita de cateva morti dramatice si inexplicabile, iar primul care a platit pentru „indrazneala” lui a fost chiar proprietarul locului in care a fost sapata fantana, Virgo Mitt. La randul lui, inginerul estonian Ernest Parva a decedat la scurt timp dupa ce a transportat primele probe luate din obiect. S-a plans o vreme ca nu se simte prea bine, dupa care a murit brusc. O simpla intamplare? Sau exista o legatura cu obiectul misterios? Si trimisul sovietic, cercetatorul Valeri Bogoliubov, care a transportat proba mai departe, la Leningrad, s-a confruntat cu probleme grave de sanatate, paralizand de amandoua picioarele. Tot o intamplare? Si mai bizare au fost insa evenimentele ce s-au abatut asupra locatarilor din casa invecinata curtii din strada Hobekuuse nr. 34, unde se gasea obiectul. La scurt timp, ei s-au confruntat cu fenomene poltergeist, nemaiintalnite pana atunci in Estonia. Zgomote ciudate, strigate nocturne, obiecte deplasate de la locul lor i-au ingrozit pe bietii oameni. Venita special de la Moscova pentru a cerceta fantana misterioasa, celebra Marina Popovici, unul dintre cei mai renumiti piloti de incercare din fosta URSS, nu a scapat, nici ea, de evenimentele inexplicabile din Tallinn. Aflata in masina pe care o conducea personal, dupa ce plecase spre Moscova din capitala estoniana, a avut tot felul de viziuni cu aparitii ectoplasmatice, iar in cele din urma, „cineva” i-a rasucit volanul masinii la nouazeci de grade, proiectand-o in afara drumului, intr-un stalp. Asta, in ciuda faptului ca masina era un Volvo, o extravaganta in Uniunea Sovietica de atunci. In lunile care au urmat, anomaliile petrecute in zona obiectului din fantana s-au inmultit atat de mult incat unii localnici si-au parasit domiciliul, mutandu-se in alte localitati.

Operatiuni militare secrete

Dupa ce parea sa fi fost ingropata in uitare, in anul 2008, povestea obiectului din Tallinn a iesit iarasi la suprafata, cu prilejul unei conferinte dedicate artefactelor arheologice de origine necunoscuta, tinuta la Bremen, in Germania. Cu acel prilej, inginerul Enn Vels, fost consul al Austriei in Estonia, a facut cateva declaratii surprinzatoare in legatura cu evenimentele din Tallinn. Conform afirmatiilor sale, in perioada descoperirii obiectului, atat capitala Estoniei, cat si imprejurimile orasului, s-au aflat sub supraveghere militara. In multe locuri, armata sovietica a instalat radare speciale si aparatura de transmisie care functiona pe timpul noptii, iar arealul circumscris locului unde se afla obiectul ingropat in pamant a fost la un moment dat interzis accesului public, spre surprinderea si nelinistea locuitorilor zonei. Alte amanunte au iesit la iveala din relatarile facute la acelasi congres de catre inginerul Igor Volke, conducatorul actual al EUFON (asociatia estoniana de cercetare a fenomenului ozn), care a fost martor al evenimentelor din 1984, inclusiv al prezentei aviatoarei Marina Popovici la locul gasirii obiectului. Conform afirmatiilor lui Volke, obiectul din Tallinn a intrat in atentia „Comisiei Stoljarov”, o organizatie moscovita de rang inalt, care se ocupa de fenomenele neobisnuite de pe spatiul URSS. Cazul Tallinn a fost studiat serios, iar artefactul din curtea nefericitului Virgo Mitt a fost clasat sub numele de „obiectul M”. In urma unor noi expertize tehnologice, pe langa calitatile observate in anii ’80, s-a mai adaugat si supozitia ca „obiectul a fost fabricat in stare de imponderabilitate si nu provine de pe Pamant”. Fotografiile si relatarile legate de „obiectul M” au fost strict interzise, ceea ce nu a impiedicat, totusi, aparitia in chiar organul de presa al tineretului comunist de atunci, „Komsomolskaia Pravda”, a unei noi relatari legate de toxicitatea obiectului din Tallinn. Conform articolului respectiv, un lucrator al „Comisiei Stoljarov” , trimis sa ia noi probe de la fata locului, a fost lovit brusc de o raza verde, in piept. Omul si-a pierdut cunostinta. Pe pieptul sau a aparut o arsura in forma de triunghi. Starea sa inrautatindu-se din ce in ce mai tare, a fost dus de urgenta la Moscova, unde a si murit. Dupa descoperirea arhivelor KGB, institutul de geologie de la academia de stiinte din Estonia a tinut sa prezinte un punct de vedere oficial, asa dupa cum reiese din afirmatiile lui Herbert Viidjing , unul dintre cercetatorii de baza ai artefactului din Tallinn. „Nu incape nici o indoiala : obiectul este un aparat de zbor de origine extraterestra, de forma elicoidala, apt pentru a fi pilotat, si care a esuat, in urma unei defectiuni, pe un ghetar din zona actuala din nordul Finlandei. Prin dislocarea ulterioara a gheturilor, el a alunecat spre tarmul Estoniei, fiind inghitit de o morena”. Un comunicat exact, dar care nu impiedica totusi o multime de intrebari: daca este adevarat ca obiectul de pe strada Hobekusse nr. 34, din Tallin, este un artefact extraterestru, cu o vechime de peste zece mii de ani, cine a fost in stare sa-l construiasca? Cine avea, in perioada de glaciatiune a Europei, cunostinte la nivelul astronauticii actuale? Unde se obtineau aliajele care intra, astazi, in componenta rachetelor spatiale? Semne de intrebare care fac ca problema extraterestra sa ramana, in continuare, pe masa stiintei si sa ceara un raspuns.

Andrei Cheran

Preluat din www.esoterism.ro