Personalitatea zilei: Petre Țuțea!

Publicat de Cosmin Meca, 6 octombrie 2016, 07:02

Petre Țuțea (n. 6 octombrie 1902 – d. 3 decembrie 1991) a fost un eseist, filosof și economist român, membru al Mișcării Legionare.

Petre Țuțea a fost foarte atras de jurnalistică, deși nu a putut niciodată să scrie atât cât ar fi vrut. Încă din timpul doctoratului își începe activitatea jurnalistică devenind colaborator al ziarului tineretului național țărănesc alături de Bazil Gruia.

O vreme a colaborat la revista „Stânga”, împreună cu Petre Pandrea. A colaborat la diverse publicații, în special la Cuvântul, ziar condus de Nae Ionescu, unde a publicat articole de economie politică.

În aceeași perioada (septembrie 1940-ianuarie 1941), publică în ziarul „Cuvântul” o serie de articole, precum Stil economic legionar, Negociatorul legionar, ce vor atârna greu în viitoarele sale dosare de anchetă. După 1964, publică extrem de sporadic, sub pseudonimul Petre Boteanu, deoarece îi era interzis să semneze sub nume propriu, în revista „Familia” : fragmente din Teatru seminar, Mircea Eliade — profil filozofic, Aristotel și arta, și în „Viața Românească” – O întâlnire cu Brâncuși.

Numeroasele descinderi la locuința sa modestă au dus la confiscarea a numeroase manuscrise, studii și materiale, printre care o copie a proiectului „Prometeu”. Unele manuscrise s-au pierdut în mod iremediabil. Către sfârșitul vieții, Petre Țuțea a început să lucreze la o „Antropologie creștină” concepută schematic în șase capitole:
Problemele sau Cartea întrebărilor;
Sistemele sau Cartea întregurilor logice, autonom-matematice, paralele cu întregurile ontice;
Stilurile sau Cartea unităților cultural-istorice și a modalităților estetice ale artelor, sau Omul estetic;
Științele, sau Disciplinele spiritului omenesc;
Dogmele sau situarea spiritului în imperiul certitudinii;

Petre Țuțea a fost supranumit un Socrate român datorită preocupărilor filosofice și a rolului educativ pe care l-a asumat prin exemplul personal în orice circumstanțe, chiar și în închisoare. Din cauza interdicției de a publica, ca și persecuțiilor de după 1989, nu a apucat să-și vadă numele pe coperta unei cărți în timpul vieții. Ulterior însă, scrierile și interviurile sale au început să fie difuzate prin toate mediile. După decembrie 1989, cunoaște o popularitate fulminantă. Primește în garsoniera sa zeci de ziariști, iar în lumea culturală începe să se vorbească despre un nou curent: țuțismul.

Deși cărțile i-au fost publicate abia după trecerea în neființă, talentul lui nu a fost acela de scriitor, ci de orator. Astfel, Țuțea a rămas celebru cu o culegere de vorbe memorabile.

Sursa: ro.wikipedia.org