Poveştile clipei: „Lumini de stele la capăt de vers”

Publicat de Davian Vlad, 14 aprilie 2016, 20:12 / actualizat: 30 ianuarie 2021, 11:13

Îţi mai aduci aminte când urmăream linii drepte ca suspinul şi curbe cochete ca destinul ce duceau negreşit spre vise blajine şi tandre iluzii? Când scrijeleam mistere pe lemnul de nuc şi aprindeam lumini de stele la capăt de vers? Când prindeam timpul între coperţi de carte şi chicoteam ascultându-i rugăminţile amăgitoare? Când ne vorbeam în rondeluri şi ne tăceam în sonete?