Poveştile clipei: „Nu-mi luaţi tăcerea, dar lăsaţi-mi muzica”

Publicat de Davian Vlad, 8 iulie 2016, 00:59 / actualizat: 30 ianuarie 2021, 11:13

Nu-mi luaţi tăcerea, dar lăsaţi-mi muzica! Vreau să împrumut în rate fixe vocea îngerilor pentru o veşnicie, poate două, să depăşesc neîndurătoare timpuri pe motoare joase, să alung norii negri cu octave albe, vreau să fac pandantive mate din arpegiile străvezii, să scutur de tristeţe lumea de jos cu notele de sus, vreau să fac din clipa de pe urmă o simfonie neterminată, să tatuez armonii docile pe crupa cailor sălbatici, să ard cu riffuri scânteietoare lanurile faimei de-o secundă! Şi apoi să tac. O veşnicie. Poate două.

Text: Davian Vlad

Foto: Dan Păsărin