Poveştile clipei: „Pentru o clipă, am atârnat neatârnarea la pieptul zvelt al ţării”

Publicat de Davian Vlad, 29 iunie 2016, 00:18 / actualizat: 30 ianuarie 2021, 11:13

In Memoriam Nicolae Bălcescu (29 iunie 1819, Bucureşti – 29 noiembrie 1852, Palermo)

Am trăit, într-o viaţă scurtă cât răsuflarea albă a valului ce se zdrobeşte de coasta siciliilor de granit, cât alţii în zece, lungi cât odiseea libertăţii absolute, şi am reuşit, pentru o clipă cât două eternităţi, să atârn neatârnarea la pieptul zvelt al ţării pe care am iubit-o cât alţi o mie. Am scos din sipetul prăfuit al istoriei idealurile pe care lumea refuza să le mai audă şi am stârnit revoluţii abstracte în suflete ce îşi rătăciseră dorinţa de izbăvire. Şi-n exilul cu gust de catran m-am stins ca o flamă-n bătaia gândurilor negre, nu înainte însă de a trimite către patria-mi interzisă o flacără pe care nici stihia nedreptăţilor ireversibile n-a mai putut să o înăbuşe.  

Text: Davian Vlad

Foto: Dan Păsărin