Scrisori din vacanță (2)

Publicat de Ducu Mogoseanu, 30 august 2016, 11:42

Dragul meu,

Am ajuns cu bine, aici, la munte.

Staţiunea arată splendid, cu toate că nu ştiu cum se numeşte, datorită faptului că biletul l-a luat mama de la pensionari. De la nişte pensionari care-l uitaseră pe masă la asociaţie, atunci când au venit să nu-şi plătească întreţinerea.

Oricum, faţă de Craiova, aici e mult mai răcoare. Ieri de-abia s-a ajuns la treizeci şi cinci de grade.

Dacă tot era plăcut, m-am dus la ştrand, acolo unde mai fusesem cu tata, acum vreo treizeci de ani. Acum am fost fără el, motiv pentru care am putut să stau în apă cât am vrut eu, ma ales că pe plajă nu mai era nici un locşor unde să-ţi aşezi cearceaful.

Nu sunt mulţi turişti la ştrand, dar, spre mulţumirea celor din localitate, pe plajă s-au mai deschis paisprezece terase faţă de anul trecut, când nu erau decât opt, cu doar nouăzeci şi şase de mese, la care prinzi loc decât dacă te trezeşti înaintea aurolacilor care dorm pe ele, a localnicilor care dorm sub ele şi a suedezelor care stau toată ziua la terasă, ca şi româncele noastre.

Barem a mea, de când i-am făcut bucătăria acolo, n-a mai venit de pe terasă decât seara. Se simte ea ma bine acolo… E şi mai cald…

A, bine că mi-am amintit: e plin de suedeze aici! Aseară am găsit două chiar la mine-n cameră, iar mustrările m-au făcut să-i trimit astăzi, nevesti-mii, o vedere cu panorama.

Ştiai că aici sunt vederi cu tine? Poate şi fiindcă tu munceşti, acolo, la radio, în timp ce eu stau aici.

Despre suedeze, ce să-ţi zic?…Sunt nişte tipe extraordinare! Pe una dintre ele chiar o cunoşteam dintr-o revistă poloneză, pe care mi-a adus-o un turc dintr-o excursie în Thailanda, făcută printr-o agenţie din Chişinău. Tipa e din Timişoara.  Fetele sunt aici, în staţiune, de o lună, dar s-au acomodat repede, au învăţat şi româneşte. Una chiar mi-a zis: „Şi vriei sî biei, băi, oltienaşiule, o berişicâ?”. Am refuzat-o, bineânţeles, pentru că am banii mei şi aici preţurile nu sunt chiar aşa de mari. Cu o sută-două pe zi, dacă eşti singur, te descurci de minune, mai ales dacă eşti în concediu şi stai o zi şi jumătate, cât am stat eu.

De fapt, ca să fiu sincer, scrisul mi-e un pic tremurat din cauză că aici, la bufetul gării, e mare-nghesuială şi acum vreo treizeci de minute a fost o razie, mulţumită căreia am reuşit să găsesc un loc la masă.

Dar numai de-al dracu’ ţi-am scris, ca să vadă secretara ştampila poştei pe plic şi să le spună tuturor de unde ţi-am scris eu.

Vezi, dacă ai ceva de vorbit cu mine, ştii unde mă găseşti, că eu nu mai ies din casă până la jumatea lui septembrie, că nu mai am nici de ce şi nici cu ce.

Şi nici unde să mă duc, că doar în concediu am fost.