Sfântul Valentin, o legendă despre dragoste

Publicat de Cosmin Meca, 14 februarie 2017, 08:00

Ziua Îndrăgostiților, sau Valentine’s Day, sărbătoarea occidentală a iubirii împrumutată şi de români, reprezintă o ocazie cu care îndrăgostiţii îşi fac cadouri şi petrec clipe romantice, însă povestea acestei zile a iubirii datează din vremuri îndepărate, căpătând importanţă odată cu trecerea timpului.

Prima atestare a Ziua Îndrăgostiților a fost în anul 498, când trei sfinţi au fost numiţi de papa Gelasius I, data celebrării acestora fiind această zi.

Însă sărbătoarea Ziua Îndrăgostiților este asociată cu numele Sfântului Valentin din Roma, care a fost trimis la închisoare pentru că oficia în secret căsătorii pentru soldaţii cărora le era interzis acest lucru. În timp ce se afla în închisoare, el ar fi vindecat-o pe fiica gardianului său, Asterius. Se pare că, înainte de execuţie, i-ar fi trimis acesteia o scrisoare pe care a semnat-o cu „al tău Valentin”.

Valentin și-a împărtășit înțelepciunea și i-a vorbit fetei despre puterea lui Dumnezeu și despre credință. Înainte de a fi executat, Valentin i-a scris fetei o ultimă scrisoare, rugând-o să aibă credință. Apoi a pus o floare în scrisoare și s-a semnat „de la Valentin al tău”. Atunci când fata a deschis scrisoarea, floarea i-a căzut în palmă, iar miracolul s-a înfăptuit: ea putea să vadă!

Înainte de a fi executat, se spune ca împăratul Claudius II, întâlnindu-l pe Valentin și văzând că este un om învățat, i-a propus să îl elibereze dacă acesta va renunța, în schimb, la credința sa.

Valentin a refuzat categoric, iar pentru aceasta el a fost torturat și decapitat. Sfântul Valentin este văzut ca un martir care s-a sacrificat pentru credința creștină. De-a lungul anilor, între îndrăgostiți s-a stabilit tradiția de a oferi flori de Ziua Îndrăgostiților la data la care acesta a fost executat, pe 14 februarie, în amintirea gestului preotului, precum și o felicitare.

Gestul de a oferi felicitări de Ziua Îndrăgostiților datează încă din epoca medievală, existând chiar și un poem scris în 1415 de către ducele Charles de Orléans soției sale. Pe la începutul secolului 18 era ceva obișnuit ca prietenii și îndrăgostiții să își ofere felicitări scrise de mână în care să își exprime afecțiunea, iar la mijlocul secolului 19 au apărut primele ateliere specializate, felicitările tipărite fiind uneori decorate cu dantelă și panglici.

De ziua Sfântului Valentin, îndrăgostiţii obişnuiesc să se întâlnească fără a stabili în prealabil acest lucru. Această tradiţie provine de la britanici. Potrivit tradiţiei, în această zi păsările îşi aleg partenerii, iar ziua de 14 februarie este denumită „ziua căsătoriei păsărilor”. La început, ziua Sfântului Valentin era asociată doar cu iubirea dintre un bărbat şi o femeie. În timp, această sărbătoare poate fi celebrată de toţi cei pe care îi iubim: fraţi, surori, mame, taţi, prieteni.

De asemenea, de ziua Sfântului Valentin, înainte de culcare, fetele îşi pun sub pernă o floare de coada şoricelului. Prima persoana pe care o va vedea când va pleca de acasă va fi viitorul ei soţ. Tot în aceasta noapte, fetele nemăritate trebuie să înconjoare biserica de 12 ori, pentru a-și visa ursitul.

Şi tot în aceasta zi, numele pretendenţilor unei fete sunt scrise pe bucăţi de hârtie care sunt învelite în lut şi puse în apă. Prima bucată de lut care va ieşi la suprafaţa conţine numele celui cu care fata se va mărita.