Simpozion Internaţional de Patrologie la a VI-a ediţie

Publicat de Cosmin Meca, 5 mai 2019, 19:00

Organizat sub înaltul patronaj al Episcopiei Severinului şi anul acesta simpozionul reuşeşte să adune alături câţiva profesori de marcă din spaţiul ortodox şi european. Timp de câteva zile, în perioada 6-9 mai, la Centrul Cultural „Sfântul Ioan Gură de Aur”, patrologii vor îmbina cercetarea patristică cu trăirea autentic creştină.

Ideea acestui proiect, extrem de important pentru teologie, a aparţinut PS Părinte Nicodim, Episcopul Severinului şi Strehaiei, care în calitatea sa de profesor de patrologie la Facultatea de Teologie din Craiova şi-a dorit o întâlnire de suflet cu cercetătorii de patrologie. Prin lucrările simpozionului se dorește revigorarea trăirii creştinismului autentic, în lumina operei didactice a Sfinţilor Părinţi şi Scriitori ai Bisericii noastre.

Sfinții Părinți sunt acei autori de opere teologice a căror învățătură reflectă fidel doctrina Bisericii, au dus o viață sfântă, sunt recunoscuți de întreaga Biserică și au trăit până în anul 749 d.Hr., când a trecut la viața veșnică Sfântul Ioan Damaschin, ultimul Părinte bisericesc sau Sfânt Părinte. Prin urmare, apelativul de „Sfânt Părinte” (> gr. πατήρ, πατéρες = părinte, părinți), „Părinte al Bisericii” sau „Părinte Bisericesc” se cuvine, în mod strict, doar scriitorilor bisericești care îndeplinesc următoarele patru condiții: viață sfântă, învățătură de credință ortodoxă, aprobarea Bisericii, vechime, ultima condiție referindu-se la încadrarea autorului în limitele celor opt secole creștine.

Exemplele de viață ale Sfinților Părinți sunt un model demn de urmat pentru creștinii din toate timpurile, iar operele lor au fost și rămân surse de inspirație pentru majoritatea teologilor din zilele noastre, de aceea ei sunt citați cu multă generozitate. Gândirea patristică a avut o influență deosebită asupra teologiei și este promulgată de o seamă de teologi contemporani, urmași fideli ai învățăturii Părinților. Teologia ortodoxă actuală trebuie să se situeze în deplin acord cu principiile teologice patristice, care trebuie să constituie și pe viitor un îndreptar pentru teologii noștri.

Pentru orice creştin studierea vieţii şi a operelor Sfinţilor Părinţi ar trebui să fie un deziderat important, întrucât într-o lume atinsă puternic de întunecimea păcatului, modelul autentic la Părinţilor reprezintă cu adevărat un reazem duhovnicesc puternic. Cu atât mai mult pentru tânăra generaţie, aplecarea spre studiul patristic o ajută să iasă din mreaja păcatului şi să fie luminată de o învăţătură sfântă. Acesta este cel mai important scop ce a reieşit din întâlnirea profesorilor şi cercetătorilor de patrologie din cele mai importante centre universitare din Europa.