Top 10 savanţi care au fost omorâţi de experimentele lor
Publicat de Cosmin Meca, 19 ianuarie 2017, 14:24
Nu întotdeauna un experiment este reuşit, câteodată urmările pot fi fatale, aşa cum este arătat şi în aceste 10 cazuri.
Aceste întâmplări redefinesc proverbul „nicio faptă bună nu rămâne nepedepsită”. Pentru aceşti savanţi, dorinţa de cunoaştere a dus şi la moartea acestora.
Jean-Francois Pilatre de Rozier (1785), savant francez din secolul al XVIII-lea a murit în urma unui accident cu un balon cu aer experimental, când acesta s-a desumflat la 457 metri. Este cunoscut ca fiind prima victimă a unui accident „aviatic”.
Max Valier (1930) a murit în laborator, în urma exploziei unui motor cu reacţie alimentat cu oxigen lichid.
Sieur Freminet (1772) a creat printre primele echipamente de scafandru. A murit în urma unui test sub apă după o defecţiune a echipamentului.
Tim Samaras (2013) era meteorolog care urmărea tornade pentru a elabora o metodă prin care acestea pot fi prezise. A murit atunci când o tornadă a înghiţit maşina acestuia.
Harry H. Daghlian, Jr. (1945), în timpul construcţiei primei bombe atomice a scăpat carbură de wolfram în miezul unui reactor nuclear. Mâinile sale au început să se „coacă” instant, apoi a intrat în comă şi a murit 25 de zile mai târziu.
Elizabeth Fleischman Ascheim (1905) a introdus radiografiile în spitalele militare pentru a identifica gloanţele. Şi-a folosit propriul corp în experimente, care a dus la îmbolnăvirea de cancer.
Carl Wilhem Scheele (1986) a descoperit independent oxigenul, clorul şi manganul. Înghiţea în mod regulat substanţe toxice, până a murit de la intoxicaţie cu mercur.
Louis Slotin (1946) a murit iradiat în urma atingerii accidentale a uraniului şi a plutoniului în timpul cercetărilor armelor atomice.
Marie Curie (1934) a murit de leucemie după expunerea timp de 30 de ani la materiale radioactive.
Alexander Bogdanov (1928) credea că transfuziile cu sânge sunt cheia tinereţii veşnice. A murit după ce a primit sânge de la un bolnav de malarie şi tuberculoză.
