Un român pregătește managerii din industria luxului, în cea mai bună școală din lume

Ray Iunius este director adjunct la școala hotelieră din Lausanne, considerată cea mai bună din lume. Românul a transformat-o în universitate și a revoluționat conceptul de licență. Tocmai de aceea, mediul academic îl consideră un om al viitorului.

Nebunul vizionar despre care vorbesc profesori universitari din Elveția este romanul Ray Iunius, cel care a revoluționat Școala Hotelieră din Lausanne, cea mai bună universitate din lume în domeniul ospitalității. De mai bine de 20 de ani îi învață pe studenți ce înseamnă inovare, leadership și antreprenoriat. Și îi învață bine, dacă ne gândim că absolvenții de aici conduc cele mai faimoase branduri din lume, hoteluri de lux, bănci, clinici, corporații media.

Ray este considerat de colegii lui un vizionar, pentru că știe cum va arăta sau ar trebui să arate industria ospitalității de lux în următoarele decenii.

Cum a ajuns Ray profesor universitar și doctor specializat în turnătorie oțelărie, care a trăit jumătate din viață în comunism să devină un pion important al capitalismului?

”Nu e nimic sofisticat. Ceea ce le spun studenților mei totdeauna este că produsul de bază al unui hotelier și în trecut, în prezent și în viitor este să-i dai acestui invitat – nu îi spun client – un moment de fericire despre asta este vorba”, spune el.

Ca să înțelegem mai bine cum se servește fericirea în industria de lux a ospitalității și de ce e considerat un om al viitorului, la 61 de ani, am mers împreună cu Ray la școala hotelieră. Constrastul dintre o instituție clasică de învățământ și campusul din Lausanne este izbitor. 3.000 de studenți din toate colțurile lumii care se pregătesc să conducă brandurile de lux internaționale sunt educați aici într-un mod atipic.

Mai exact, este vorba despre un spațiu de câteva zeci de mii de metri pătrați cu restaurante, bar, cantină, cafenele, cofetării și patiserii. La etaj câteva zeci de săli de curs super tehnologizate. Am intrat în cea care a câștigat premiul european pentru acustica.

Studenții sunt educați să protejeze și să respecte mediul, tocmai de aceea nu folosesc hârtie. Mașinile din campus sunt electrice. Celulele fotovoltaice le oferă independența energetică. Legumele pe care le gătesc sunt din grădina îngrijită de studenti.

Povestește cu pasiune despre educație, ospitalitate și viitor. Ceilalți profesori îl salută cu respect. Se știe cu toată lumea și i se deschid toate ușile. De mai bine de 20 de ani e considerat o legendă a școlii.

Ray a creat conceptul de afaceri pentru studenți în 1997, după ce a transformat școala în universitate. La vremea aceea, ideea pe care a adus-o românul părea imposibil de realizat și nimeni nu îi vedea potențialul. Avea însă o viziune și o carieră universitară impresionantă. Două doctorate, zeci de lucrări de cercetare și scrisese și câteva cărți de specialitate. Dar decanul de atunci nu l-a ințeles.

”I-am propus ca studenții care ajung în anul terminal, în loc de a face un memoriu teoretic, să lucreze în grup și să facă un proiect pentru întreprinderile din industria hotelieră sau din lumea de servicii, iar acestea să plătească grupul respectiv. Directorul mi-a spus că îmi oferă o sticlă de șampanie dacă vor plăti. Mi-a oferit patru după aia, că am avut patru întreprinderi care fiecare dintre ele au plătit câte 4000 de franci și au fost foarte mulțumite”, spune Ray.

Cel mai important lucru este că prin sistemul implementat de el au de câștigat școala, companiile, dar și studenții.

”Suntem lideri mondiali în gradul de angajare”, spune românul.

Iar asta este esențial, pentru că școala este foarte scumpă. Patru ani aici înseamnă 200.000 de euro. Iar cu salariile pe care le câștigă după absolvire pot ajunge la această suma în maximum trei ani. Ray crede însă mai important decât locul de muncă și salariul este educația care îi modelează pe viață.

Școala îi învață să fie nobili. Și totul începe cu ținută. Colegul lui Ray, Christophe, a dat Bukingam Palace pe școala din Lausanne, ca să-i învețe pe studenți cum să se îmbrace, de ce e importantă haina și ce înseamnă valoare.

Printre cei care au trecut cu bine de inspecție este și Sara. Una dintre cei 27 de studenți care învață la EHL.

 Pro TV

Sara Arzan: ”Orice persoană care aude ”ai făcut EHL-ul” e wow, gata, deja ai șapte pași în plus față de ceilalți. Sunt aici de un an și anul trecut am făcut cam ce fac colegii mei pe aici: bar, curățenie, recepție, bucătărie, multă bucătărie. Am făcut de toate. Am curățat ceapă, mi-au mirosit mâinile, am avut într-o zi cu echipa mea 200 de kg. de praz de tăiat. A fost cel mai frumos miros din viața mea și acum începe partea de management mai mult.”

Asadar, viitorul manager din industria ospitalității trebuie să înțeleagă cum funcționează totul într-un hotel și un restaurant de cinci stele. Să se obișnuiască cu luxul și pentru asta e nevoie de mai mult decât o haină decentă. Trebuie să gătească și să mănânce preparate sofisticate, să deguste băuturi fine pentru a ști să facă diferența. Iar la Lausanne, învață de la cei mai buni.

Ray Iunius: ”Avem 20 de meiller ouvrier de France, care ne costă o avere, pentru că altfel pot să-și deschidă ei resturantele. Avem campionul mondial în patiserie, campionul mondial în ciocolaterie.”
Elena Lasconi: ”De ce îi țineți aici?”
Ray Iunius: ”Pentru că studenții nostril trebuie să fie împreună cu cei mai mari artiști, că să înțeleagă pentru toată viață ce e maximum de rigoare și calitate în bucatarie.”

La cantină sunt zeci de feluri de mâncare, preparate de chefi împreună cu studentii.

Asta este, de fapt, conceptul viitorului în bucătărie. Asta spune și Kevin, chef cu două stele Michelin la hotel Beau Rivage Palace din Lausanne, iar acum pregătește o gustare sofisticată pentru care clienții plătesc în jur de 150 de euro.

Chef Kevin: ”Trebuie să folosim produse foarte aproape de restaurant. Cred că asta va fi pe viitor. Facem o farfurie cu morcovi și raci din lac. Pescarul e la cinci minute de aici, deci e foarte aproape de noi.”

Ray Iunius: ”În viitor o să fie chefi, pentru că nu robotul va face meniul și cred că va fi și mai ciudat. Cred că vor fi oameni care vor plăti să vină la școală, să facă o supă, pentru că nu vor mai avea ocazia această. Nu vor mai fi locuri unde vei putea să gătești tu, pentru că probabil bucătăria, se va automatiza, dar va rămâne partea artizanală. Va rămâne partea frumoasă de artă.”

În ciocolaterie am găsit-o și pe Cristina, studentă în anul întâi. E foarte preocupată să nu cumva să greșească cu un gram rețeta.

Cristina: ”Le cântărim. Primul strat trebuie să aibă 40 de grame, apoi punem fructul pasiunii și încă 20 de grame de ciocolată.”

De la ciocolată, trecem la vin. Laboratorul de enologie este dotat chiar mai bine decât multe din restaurantele de lux din Bucuresti.

Ray Iunius: ”Sunt printre cele mai scumpe vinuri din lume. Uite, Petrus-ul în față, din 2000, costă cam 5000 de euro. Probabil chiar mai mult, pentru că este Magnum.”

Un alt secret care se învață la această școală este cum se pregătește o masă și cum se servește mâncarea și băutură. Se întâmplă în restaurantul școlii, considerat unul dintre cele mai bune din Elveția. Erik este maestru în fine dining și el supervizează fiecare mișcare din restaurant. E atent la felul cum studenții calcă fetele de masă și cum aliniază vesela.

Tot aici am aflat că meseria de ospătar este una de viitor. Ray spune că oamenii vor călători mai mult și vor mânca zilnic în oraș. Bucătăriile vor dispărea. Iar atitudinea ospătarului va fi mult mai prietenoasă

Erik, maestru fine dining: ”Sunt convins că diferența o va face atingerea umană, indifferent de ce mâncare servești, diferența o va face omul.”

Ray Iunius: ”Trebuie să simtă că are încredere în tine, să simtă că îi dai un momenmt de iubire, mai mult, că îl primești cum l-ai primi acasă, chiar mai bine ca acasă, și că partajezi cu el acest moment și că el are o experiență memorabilă. Că-și va aduce aminte totdeauna din foarte multe detalii, că asta-i meseria, de la un miros la un aranjament floral, la modul în care este aranjată o camera și în special la modul în care a fost primit la contactul uman. Cum este recunoscut, nu este un număr este o ființă umană.”

Desi e plecat de aproape 25 de ani din țară, Ray a rămas conectat la tot ceea ce se întâmplă acasa.

Ray Iunius: ”În România, problema de bază este educația. Nu poți învață pe cineva să fie hotelier dacă nu știe să dea restul, deci trebuie să învețe să socotească, să citească și să scrie. Cele trei priorități, după părerea mea. Prima e educația, a doua, educația și a treia tot educația. Dacă ai educație, ai sănătate și ai și autostrăzi, nu invers. Poți să ai autostrăzi și să rămâi tot needucat, e mult mai important acest lucru pentru că e viitorul Romaniei.”

Chiar dacă e un om realizat în Elveția, își dorește să ajute la schimbarea României.

Ray Iunius: ”Visul este să vezi o industrie hotelieră românească și în special o parte de învățământ care să fie la nivel european. Nu știu de ce nu s-ar putea treaba asta. Am mândria să știu că și cu impulsul Regelui Mihai și a Principesei Margareta, am reușit să creem o fundație în România de unde au ieșit patru promoții de care sunt foarte mândru, pentru că astăzi sunt crema hotelieră.”

Se consideră un om împlinit și se simte în largul lui în familie. Este căsătorit de mai bine de 20 de ani cu o elvețiancă și are doi copii studenți care vor să-i calce pe urme. Se simte norocos că are și mama alături, cu care vorbește în fiecare zi în limba română.

Ray Iunius: ”Indiferent cum ar fi și cum o categorisesc alții pe România, eu am sufletul acolo. M-am născut acolo și nu am suportat niciodată oameni care vorbesc urât de țară.”