Virgil Ierunca – 100 de ani de la naștere

Publicat de Lica Simona, 16 august 2020, 09:30

Virgil Ierunca (pseudonim al lui Virgil Untaru), critic literar, poet, eseist, jurnalist şi editor, s-a născut pe 16 august 1920, în comuna Lădeşti, din judeţul Vâlcea.

A fost elev al Liceului ”Alexandru Lahovari” din Râmnicu-Vâlcea, apoi a urmat cursurile la Liceul ”Spiru Haret” din Bucureşti, unde, în 1939, şi-a luat bacalaureatul. A fost licenţiat, în 1943, al Facultăţii de Litere şi Filozofie a Universităţii din Bucureşti. Încă din timpul studenţiei devine redactor la ziarul ”Timpul”, unul dintre cele mai importante cotidiane bucureştene din acea vreme. Debutează în ”Jurnalul literar” al lui G. Călinescu, cu articolul ”Tolstoi critic de artă” (1939), semnat cu pseudonimul Virgiliu Angelli. Între anii 1940-1944 a colaborat la săptămânalul ”Vremea”, unde deţinea rubrica intitulată ”Caiete franceze”. În 1942 a editat propria sa revistă literară, ”Albatros”, a cărei apariţie a fost întreruptă de cenzură, pentru tendinţele ei democratice, iar în anul 1943 a semnat articole în ziarul ”Ecoul” şi a colaborat la revistele ”Kalende” şi ”Preocupări literare”. În 1947, Virgil Ierunca, în colaborare cu Ion Caraion, a scos revista ”Agora”, publicaţie de cultură internaţională, care a fost suprimată, după primul număr, de cenzura comunistă.

Primind o bursă din partea guvernului francez, Virgil Ierunca a părăsit România în decembrie 1946. S-a stabilit definitiv în Franţa, unde a desfăşurat o bogată activitate culturală. Între anii 1952-1975 a fost redactor cultural în cadrul emisiunilor pentru străinătate ale Radiodifuziunii Franceze (”Cronica ideilor”) şi redactor al emisiunii în limba română. Începând din 1975, a fost cercetător la Centrul Naţional de Cercetare Ştiinţifică (”Centre National de Recherches Scientifiques”), secţia de filozofie şi estetică, precum şi colaborator al postului de radio ”Europa Liberă” (emisiunile culturale ”Actualitatea culturală românească” şi ”Povestea vorbei”).

A fost şi redactor la unele reviste literare româneşti din străinătate, cum ar fi ”Luceafărul” (1948-1949), sub egida lui Mircea Eliade. În calitate de secretar de redacţie al ziarului ”Uniunea Română”, editat la Paris de generalul Nicolae Rădescu, Ierunca a participat activ la denunţarea dictaturii comuniste din România. A colaborat intens cu publicaţiile româneşti din exil, în special cu revista ”România”, organul Comitetului Naţional Român de la Washington, editat de Constantin Vişoianu. De asemenea, a editat la Roma, împreună cu Mircea Popescu, ”Revista scriitorilor români”. A elaborat, totodată, articole despre cultura românească, în mai multe dicţionare şi enciclopedii, apărute în Franţa şi în Germania.

Din 1990, Virgil Ierunca a revenit periodic în ţară. A fost ales membru de onoare al Uniunii Scriitorilor, care i-a acordat, în 1991, Marele Premiu pentru Opera Omnia. A colaborat sistematic la ”România literară” (unde, din 1996, a susţinut împreună cu Monica Lovinescu rubrica ”Diagonale”), ”Familia”, ”Vatra”, ”Viaţa românească”, ”Echinox”, ”Apostrof”, ”Contrapunct”, ”Orizont”, ”22”, ”Jurnalul literar” ş.a.

Virgil Ierunca a fost căsătorit cu criticul literar Monica Lovinescu (1923-2008). În 1999, Monicăi Lovinescu şi lui Virgil Ierunca le-a fost conferit Ordinul Naţional ”Steaua României” în grad de Comandor ”, pentru curajul şi tenacitatea cu care nu au încetat să lupte pentru valorile adevărului, culturii şi libertăţii”.

Virgil Ierunca a încetat din viaţă în cursul nopţii de 28 spre 29 septembrie 2006, la Paris. La 25 aprilie 2008, urna funerară a Monicăi Lovinescu şi cea a lui Virgil Ierunca au fost aduse în ţară, fiind depuse la Ateneul Român, apoi la Casa Lovinescu din Bucureşti. La 16 mai 2008 cele două urne funerare au fost depuse în cripta familiei, de la Cimitirul Grădini din Fălticeni.