Ziua Universală a Drepturilor Copilului

La un an de la înființarea Organizației Națiunilor Unite, Adunarea Generala a creat, la data de 11 decembrie 1946,  și organizația pentru copii, UNICEF, mandatată să promoveze protecția drepturilor copiilor, să contribuie la satisfacerea nevoilor de bază ale acestora și să mărească posibilitățile copiilor de a-și valorifica la maxim potențialul.

Primul pas făcut de UNICEF la 20 noiembrie 1959, emiterea Declarației Drepturilor Copilului. De atunci, ziua de 20 noiembrie este Ziua Universală a Drepturilor Copilului. În preambului aceste declarații stau scrise următoarele: „Omenirea este datoare să ofere copiilor ce este mai bun din ce are de oferit”.

20 de ani mai târziu, în 1979 – Anul Copilului –, a fost propus ca această Declarație, care nu cântărea mai mult decât o simplă recomandare, să fie extinsă și făcută obligatorie pentru toate țările membre ale Organizației Națiunilor Unite. După alți 10 ani, în urma unor negocieri extrem de anevoioase, Conventia cu privire la Drepturile Copilului  cuprinzând 54 de articole a fost în sfârșit adoptată de Adunarea Generala a Organizației Națiunilor Unite. Această Convenție a fost semnată în peste 180 de state.

Principiile Declarației Drepturilor Copilului

Articolul 1: Copilul se va bucura de toate drepturile stabilite de această Declarație. Orice copil, fără absolut nicio excepție, se va bucura de aceste drepturi, fără nicio distincție sau discriminare rasială, sexuală, de limbă, religioasă, politică sau din alte motive, origine națională sau socială, proprietate, naștere sau alt statut, al lui sau al familiei.

Articolul 2: Copilul se va bucura de o protecție specială, si va primi oportunități și facilități, prin lege sau prin alte metode, pentru a-l ajuta să se dezvolte fizic, mental, moral, spiritual și social într-o manieră sănătoasă și normală și în condiții de libertate și demnitate. La promulgarea legilor ce vin să îndeplinească acest scop, cele mai bune interese ale copilului vor avea prioritate.

Articolul 3: Copilul va avea dreptul prin naștere la un nume și o naționalitate.

Articolul 4: Copilul se va bucura de securitate socială. El va avea dreptul să crească și să se dezvolte sănătos; în acest sens, o atenție și protecție specială vor fi acordate mamei și copilului, incluzând îngrijiri adecvate pre-natale și post-natale. Copilul va avea dreptul la nutriție, găzduire, recreere și servicii medicale adecvate.

Articolul 5: Copilul cu handicapuri fizice, mintale sau sociale va avea parte de tratamentul, educația și îngrijirile speciale cerute de condiția lui specială.

Articolul 6: Copilul are nevoie pentru o dezvoltare deplină și armonioasă de dragoste și înțelegere. Atunci când este posibil, el va crește în grija și responsabilitatea părinților săi, și, în orice caz, într-o atmosferă de afecțiune și de securitate morală și materială; un copil de vârstă firavă, cu excepția circumstanțelor excepționale, nu va fi separat de mama sa. Societatea și autoritățile publice vor avea datoria să extindă îngrijirea particulară asupra copiilor fără familie și asupra celor fără mijloace adecvate de întreținere. Statul va aloca sume de bani și alte forme de asistență pentru întreținerea copiilor din familiile mari.

Articolul 7: Copilul are dreptul la educație, care trebuie să fie gratuită și obligatorie, cel puțin în ceea ce privește nivelele elementare. El va primi o educație care îi va dezvolta cultura generală și îi va permite, în baza oportunităților egale, să-și dezvolte abilitățile, judecata proprie și simțul de responsabilitate morală și socială, pentru a deveni un membru util societății. Cele mai bune interese ale copilului vor fi principiul călăuzitor pentru cei responsabili de educarea și formarea sa; această responsabilitate aparține în primul rând părinților lui. Copilul va avea drepturi depline la joacă și recreație, care vor trebui orientate către aceleași scopuri ca și educația; societatea și autoritățile publice vor depune toate eforturile în vederea promovării acestui drept.

Articolul 8: Copilul se va număra printre primii care vor primi protecție și ajutor.

Articolul 9: Copilul va fi protejat împotriva tuturor formelor de neglijență, cruzime și exploatare. El nu va fi, sub nici o formă, obiect de trafic. Copilul nu va fi angajat înainte de împlinirea unei vârste minime adecvate; în niciun caz el nu va fi obligat sau nu va putea dobândi permisiunea să se implice în activități care i-ar putea prejudicia sănătatea sau educația sau care ar putea interfera cu dezvoltarea sa fizică, mentală sau morală.

Articolul 10: Copilul va fi protejat de practicile care ar putea implica discriminări rasiale, religioase sau de orice alt fel. El va fi crescut în spiritul înțelegerii, toleranței, prieteniei între oameni, al păcii și înfrățirii universale, și având conștiința deplină că energia și talentele sale trebuie puse în slujba semenilor săi.